Perioada recenta in care institutia prezidentiala s-a aflat in conflict deschis cu cea a Guvernului a scos la iveala o serie de ambiguitati importante ale actualei Constitutii, care au generat frecvente situatii de blocaj. S-a ajuns sa se apeleze cu o frecventa ingrijoratoare la arbitrajul Curtii Constitutionale, iar deciziile acesteia au generat, nu doar o data, stupoare. Devenise evident faptul ca actul fundamental contine, in forma adoptata in 2003, imperfectiuni grave si ca revizuirea sa este nu doar necesara, ci si urgenta. Cat despre argumentele din seria "tara e in criza, iar noi ne tinem de fleacuri", ele nu tin cont de faptul ca un stat gripat de blocaje constitutionale nu poate functiona eficient in rezolvarea problemelor acute.
Intreprinderea Administratiei Prezidentiale de a convoca o comisie formata din experti independenti, care sa analizeze caile de imbunatatire a actului fundamental, era mai mult decat necesara, iar realizarea sa mi se pare – in limitele cunostintelor mele in materie – pe deplin adecvata obiectivelor asumate. Raportul dat publicitatii este unul echilibrat, limpede, argumentat si cuprinzator. Documentul nu impune solutii, ci doar analizeaza obiectiv alternativele existente, impreuna cu argumentele pro si contra. Comisia condusa de profesorul Stanomir a oferit spre dezbatere un substantial punct de plecare pentru o necesara modificare a actualei Constitutii.
Din pacate, dezbaterea publica ce ar fi trebuit sa urmeze a fost fracturata prin felul in care a fost pusa in scena intalnirea organizata miercuri la Cotroceni. Dupa expunerea principiilor care au stat la baza redactarii raportului, presedintele Basescu si-a expus propriile propuneri (in numar de zece) privind amendarea Constitutiei. Desi nu s-a pretins explicit, succesiunea discursurilor a creat impresia falsa ca aceste propuneri ar decurge in mod direct din raportul comisiei; ceea ce nu este adevarat.
De exemplu, presedintele propune, pentru imbunatatirea modului de functionare a Parlamentului, trecerea la un sistem unicameral; dar raportul comisiei include alternative demne de luat in considerare care pastreaza cele doua Camere – evident, o data cu individualizarea functiilor si a modului de alegere. De asemenea, presedintele propune referendumul obligatoriu, care nu este nicaieri pomenit in raportul comisiei. O alta propunere prezidentiala vizeaza acordarea prerogativei de dizolvare a Parlamentului catre presedinte; or, raportul comisiei semnaleaza intr-adevar ca pe un neajuns imposibilitatea actuala a dizolvarii, dar nu specifica nicaieri ca aceasta posibilitate ar trebui sa apartina sefului statului.
Pe de alta parte, raportul contine o serie de consideratii pe marginea altor defecte ale actualei Constitutii, la care nu se face deloc referire in "decalogul" prezidential: formalizarea raportului dintre majoritate si opozitie, atributiile Consiliului Legislativ, controlul parlamentar al autoritatilor administrative autonome si al organelor speciale din subordinea Guvernului etc.
Desigur, seful statului are dreptul si obligatia de a avea un punct de vedere asupra amendarii Constitutiei. Numai ca acest punct de vedere ar fi fost firesc sa fie prezentat separat de analiza furnizata de catre constitutionalisti. Efectul scontat al confuziei dintre cele doua documente s-a realizat: in presa din zilele urmatoare s-a discutat cu pasiune, cu argumente pro si contra, in jurul celor zece propuneri ale presedintelui, iar substanta raportului comisiei a fost complet trecuta sub tacere. Este pacat pentru ca, repet, e vorba despre un document corect si util, care ar fi trebuit discutat in integralitatea sa. Simultan, s-a dorit conferirea unei false legitimitati, bazata pe autoritatea neindoielnica a autorilor raportului, punctului de vedere prezidential.
La mitingurile electorale, politicienii au obiceiul sa inceapa printr-un program artistic furnizat de vedete cu mare popularitate. Publicului "incalzit" de prestatia cantaretilor indragiti ii sunt apoi servite discursurile politice, acestea fiind astfel mai usor de acceptat. Asupra lor se extinde evaluarea pozitiva datorata manelistilor din partea intai. Cam asta a fost abordarea regizorala a prezentarii propunerilor presedintelui de revizuire a Constitutiei.
