România liberă prezintă în exclusivitate înregistrarea audio a declarațiilor ministrului Comunicațiilor, Marius Bostan, privind gratuitatea în învățământ și salarizarea profesorilor care au scandalizat marți opinia publică.
După ce mai multe organizații sindicale ale cadrelor didactice i-au cerut demisia și a fost vizat de numeroase critici, demnitarul și-a prezentat miercuri scuze față de profesori, dar a susținut că declarațiile sale au fost scoase din context și politizate.
„Mă bucur să văd că o declarație făcută în cadrul unei conferințe a stârnit atâta interes, deși trebuie să recunosc că sunt trist când văd că aceasta este folosită în scopuri politice. Regret că sunt interpretate declarațiile într-un mod în care nu am gândit. Am afirmat, răspunzând la o întrebare din sală, că profesorii au salarii mici și că răspunsul la această problemă este crearea unei piețe competitive a învățământului. Sunt criticat pentru că am spus că la buget nu sunt suficienți bani pentru a crește salariile tuturor profesorilor, deși cifrele arată că ne apropiem de un deficit de 3% iar o depășire a acestuia nu este o soluție”, a scris Marius Bostan pe pagina sa de Facebook.
Ministrul a insistat că explicațiile sale au avut o cu totul altă semnificație. „Nu am generalizat și departe de mine să fac acest lucru. Cer scuze acelor cadre didactice dedicate meseriei alese, care se pot simți lezate de scoaterea din context. Evident, învățământul de stat gratuit este garantat de Constituție”.
Au fost scoase declarațiile demnitarului din context? România liberă prezintă înregistrarea audio cu fragmentul în care demnitarul explică poziția sa cu privire la învățământul românesc.
Precizăm că ministrul Comunicațiilor a făcut respectivele declarații la un eveniment organizat sub egida Agenda pentru România Digitală, care a vizat domeniul industriei hardware, software şi servicii IT. Discutând pe această temă, demnitarul a ajuns să vorbească și despre pregătirea informaticienilor în universitățile românești, dar și despre readucerea în țară a valorilor din domeniu. Marius Bostan a fost întrebat din sală cum pot fi extinse măsurile și la corpul universitar, în condițiile în care „avem foarte multe universități și totuși cererea de forță de muncă calificată în acest domeniu important este mult mai mare decât pot să asigure universitățile. Dacă știți, un asistent universitar are cam o treime din salariul pe care îl ia un absolvent debutant (în IT – n.r.)”.
Marius Bostan a răspuns și astfel a ajuns să își exprime opinia cu privire la calitatea întregului învățământ românesc.
Iată și transcrierea declarațiilor ministrului Comunicațiilor, Marius Bostan.
„Într-adevăr, în mediul universitar și în general în sectorul public, salariile sunt foarte proaste. Dar, întotdeauna nevoile sunt mai mari decât posibilitățile, întotdeauna, în orice țară, în orice stat. Atunci, trebuie să alegem să prioritizăm cumva. O prioritate e educația, toată lumea spune că o prioritate e educația. Eu nu aș vrea să emit o opinie directă, dar cred că ar trebui legată cumva munca de performanță. Eu nu sunt de acord cu sistemul de salarizare existent în acest moment. Eu cred că o soluție rapidă globală, pentru tot învățământul universitar, de ce nu și pentru învățământul gimnazial și primar… evident bugetul nostru nu ține… nu ține. În momentul de față, deficitul bugetar prognozat este de 3%. Anul viitor, e o prognoză care spune undeva la 3,6%, cu toate măririle date de Parlamentul actual, care a tot dat, ceea ce înseamnă posibilitatea intrării României într-o procedură de deficit bugetar excesiv. O mărire de salariu în zona pe care o spuneți dumneavoastră, plus în toate zonele de educație, părerea mea că nu ar provoca decât pagubă pe următorii 2,3 ani, cinci ani. Dar pagube pe care nu le mai putem corecta. Adică intrarea României într-o zonă de deficit bugetar excesiv și creșterea dobânzilor… Adică, acum ratingul de țară e relativ stabili, dobânzile sunt relativ ok, ne împrumutăm de pe piețe. Noi cosumăm mai mult decât producem, știți asta, da? Deci avem o datorie undeva la 70 de miliarde, ce înseamnă un punct procentual la dobândă? Înseamnă undeva la 700-800 de milioane pe an în plus la cheltuieli. Deci, e foarte, foarte riscant.
Cred că investiția în educație are un viitor pe termen lung .Deci, ce faci primii trei ani, cinci ani? Pentru că mergem în faliment, nu o să avem să plătim altceva. Acuma-i minus.
(intervenție din sală: „în momentul ăsta… neinteligibil)
Întrebarea asta e pusă de foarte multă lume. Eu încerc să o explic cât mai simplu cu putință. Deci, întotdeauna e o lege, nevoile sunt mai mari decât posibilitățile. Noi, în momentul de față, trebuie să conștientizăm și nu conștientizăm că consumăm mai mult decât producem. Și e gaură în fiecare an, și gaura asta se acumulează și se rostogolește, ăsta e mersul economiei. Noi trebuie să avem perspectivă de obținere de plus valoare mai mare decât gaura, în viitor. Că altfel cine ne mai dă bani. Dumneavoastră i-ați da bani cuiva împrumut care vă păgubește? Poate că i-ați da, dar i-ați mări dobânda.
Deci asta e situația României.
În plus, eu nu cred că măririle făcute otova rezolvă problema. Eu cred că implicarea privatului, eu cred că trecerea într-un sistem mixt public-privat ar putea să rezolve problema. Adică, eu merg la universitate. De ce ca student să nu plătesc ceva. Mie mi se pare absolut firesc. A, nu am posibilități, vin dintr-o familie săracă și nu am posibilități, am un vaucher, nu plătesc. Înțeleg asta. Să dăm acces egal.
2. În momentul în care am legat o coplată, ca la sănătate (la sănătate, coplata, după părerea mea, are o inteligență în spate destul de mare). Eu văd părinții la școală, sunt părinte, am trei copii. Sunt părinte, am trei copii. Jumătate din ei nu se interesează. Nu se interesează. Nu cer calitate. Profesorii au salarii mici. Dar nici din partea cealaltă nu se cere calitate. Unii profesori pur și simplu își bat joc de meseria lor. Și spun: am salariul mic. Domnule, mergi acasă. Dă-ți demisia dacă ai salariul mic, dar nu poți să îți bați joc de viitorul unor copii, să faci prostii la școală și nimeni să nu te verifice. Deci justificarea că am salariul mic e o imbecilitate. Am salariul mic, îmi dau demisia și mă apuc de altă muncă, dacă nu îmi place meseria asta. Ei, revin.
Vorbele mele poate sunt brutale. Revin. Dacă fiecare părinte ar plăti 100 de lei pe lună, ceva simbolic, dar să simtă că nu e gratis. Lumea s-a învățat… Mentalitatea comunistă a fost așa: să primesc gratis educație. Atunci nu cer în partea cealaltă, la ghișeu, calitate. Să primesc gratis curent, de exemplu, nu m-ar deranja foarte mult că s-a oprit curentul la ora 12, dacă e gratis… Deci nu cer calitate serviciilor publice.
După părerea mea, orice serviciu trebuie plătit într-o formă sau alta. Eu înțeleg, sunt anumite tipuri de servici care-i mai ieftin decât să faci un sistem de plată, mai bine n-ai limită și pui impozit. Dar eu cred, eu cred că dacă, pentru foarte mulți părinți, dacă ar simți în fiecare lună sau ceva, o sumă, poate ar conștientiza faptul că nimic nu-i gratis.
La noi, în mentalul colectiv, a intrat prea adânc gratuitatea. Deci gratuitatea și atunci nimeni nu mai înțelege cum mai funcționează statul, de fapt. Ar trebui făcute seminarii despre funcționarea statului: cum e un stat, ce rol are el, de ce funcționează așa. Pentru că atunci nu ar mai veni cu cereri care sunt de neîmplinit sau de nerezolvat.
Și atunci toată lumea își face niște iluzii, totul trebuie să funcționeze perfect, cineva să aibă grijă, să ni se dea, să se dea. Suntem tot timpul să se dea. Și nu avem în partea cealaltă de unde dăm, exact calculul.
Deci gândim… și asta, după părerea mea, este o reminiscență a celor 50 de ani de comunism în care nu a fost foarte clar acest lucru niciodată.”
