Este luni dimineaţă şi Mary Jose Cristerna, mama a 4 copii frumoşi, îşi pregăteşte micuţii pentru şcoală. Sunt cuminţi şi bine educaţi, de aceea o ajută să pună masa. Cei doi băieţi şi fetiţele nu se simt deloc intimidaţi de coarnele lui Mary. Nici colţii nu par să aibă vreun efect deosebit asupra lor. Pentru aceşti prichindei, mami este mami, indiferent cum arată.
Tânăra de 35 de ani, originară din Mexic, este supranumită „Femeia-Vampir” şi are 98% din suprafaţa corpului tatuată. Pe lângă imaginile care se desfăşoară pe pânza trupului ei, femeia şi-a făcut implanturi subdermale care imită coarnele şi şi-a modificat dantura în aşa fel încât aceasta să semene cu colţii unui vampir.
Şi totuşi, oricât de incredibil ar părea, Mary Jose este o femeie cu picioarele pe pământ. Supravieţuitoare a violenţei domestice, mamă singură şi fost avocat de profesie, ea a început de la zero după o căsnicie ratată, devotându-se meseriei de artist tatuator.
Mary Jose a fost de acord să ofere un interviu în exclusivitate pentru „România Liberă”. Ne-a vorbit despre motivele pentru care s-a dedicat modificării corporale, o practică încă puţin înţeleasă în comunităţile obişnuite, viziunea ei asupra standardelor de normalitate ale oamenilor şi felul în care a reuşit să depăşească experienţa terifiantă a abuzului domestic.
RL: Cum şi când a debutat pasiunea d-voastră pentru modificări corporale?
Mary Jose: De mică am fost curioasă de acest lucru. Tatăl meu era bucătar şi călătorea foarte mult, ceea ce mi-a oferit şansa să locuiesc în diferite ţări, pentru perioade scurte de timp. O vreme, am stat în Anglia. Acolo am intrat pentru prima dată în contact cu o comunitate interesantă: cea punk. Astfel, au început să mă intereseze tatuajele şi diferenţele dintre culturi. Primul meu tatuaj a fost un craniu cu coarne. Încă îl mai am pe braţul stâng. Îl ascundeam sub uniforma şcolară.
RL: Unii oameni care practică modificarea corporală vor să transmită un mesaj social, cultural sau chiar politic. Aveţi şi d-voastră un asemenea mesaj sau vă pasionează doar latura artistică a acestei practici?
MJ: În mediul în care trăiesc eu, adică lumea artiştilor tatuatori, modificarea corporală este un lucru normal. Tot ce vedeţi pe corpul meu a fost realizat de prieteni care lucrează în acelaşi domeniu. Nu vreau să transmit un mesaj ca acelea despre care aţi vorbit. Sunt doar o supravieţuitoare a violenţei domestice căreia mass-media i-a dat şansa să-şi facă vocea auzită. Profit de acest lucru pentru a le informa pe femei cu privire la această problemă gravă. Când locuieşti într-o ţara catolică, oamenii te privesc cu scepticism. Lucrurile au început să se schimbe pentru mine de când am apărut la televizor. Acum, lumea mă cunoaşte şi mă înţelege. Cum am mai spus, modificările corporale sunt normale pentru mine, dar pentru cei din jur ele sunt mai greu de înţeles.
RL: Foarte mulţi oameni văd modificarea corporală ca pe o formă de automutilare. Ce părere aveţi despre această viziune? Sunt aceste practici un obicei patologic sau reprezintă o formă de artă?
MJ: Ador această zicală: „Frumuseţea este în ochiul celui care o priveşte”. Ceea ce pentru mine reprezintă o formă de artă, societatea ar putea considera un obicei tulburător. Corpul nostru suferă modificări în fiecare zi. Este vorba despre sarcină, îmbătrânire, pierderea părului. Eu încerc să înfrunt aceste ravagii prin practicile estetice la care îmi supun trupul. Acestea au scopul de a mă transforma într-o fiinţă unică. Mă folosesc de anumite piese cheie pentru a-mi crea aspectul, dar sunt şi foarte eclectică. Într-o zi arăt ca un vampir „cyber” iar în următoarea sunt un demon victorian. De ce să nu te joci cu toate posibilităţile pe care ţi le oferă identitatea ta?
RL: Aveţi un trecut dramatic, în care v-aţi confruntat cu violenţa domestică. Este modificarea corporală o cale prin care femeile se pot revolta împotriva tendinţelor dominatoare ale bărbaţilor şi prin care pot să redevină stăpânele trupului lor?
MJ: Am înfruntat problema violenţei domestice în mai multe feluri, nu doar prin modificare corporală. În primul rând, este vorba despre un proces mintal. Dar nu pot să neg că practica m-a ajutat să gândesc ca o războinica, motiv pentru care mi-am şi tatuat faţa, care este cea mai sacră parte a corpului omenesc, şi cea mai sensibilă când vine vorba de modificări corporale. Unii războinici din culturi mai puţin cunoscute obişnuiau să-şi marcheze astfel chipul. Ca ei, am recurs la tatuaje faciale, ceea ce m-a făcut să mă simt extraordinar.
RL: Vorbiţi-ne despre personajele d-voastră preferate, ca Lilith şi vampirii. Ce semnificaţie au aceste fiinţe pentru d-voastră?
MJ: M-am decis să o „încarnez” pe Lilith, prima femeie-demon, potrivit anumitor scrieri. Interpretez semnificaţia acestor personaje prin modificările pe care le aduc corpului meu, pentru a-l face să semene mai tare cu fiinţa respectivă. Lilith are foarte multe laturi care trebuie gândite cu atenţie. Pentru mine, şarmul ei rezidă în faptul că s-a considerat egala lui Adam, ceea ce a făcut-o să refuze să i se supună. De alta, ea l-a şi părăsit. Oricum ar fi, Lilith este un mit şi nu mă face să îmi pierd simţul realităţii.
RL: Trăim într-o lume obsedată de anumite standarde ale frumuseţii feminine. Ce părere aveţi despre acestea?
MJ: Dacă mi-ar păsa de asemenea lucruri prosteşti, atunci m-aş fi supus acestor standarde. Industria se foloseşte de pretextul imaginilor false pentru a-ţi vinde orice, de la cremă, la sprayuri şi machiaj. Sunt complet liberă, din acest punct de vedere.
RL: Aţi absolvit un liceu de maici. Cu toate acestea, foarte mulţi cred că vă pasionează practicile oculte sau că veneraţi Diavolul. Care este relaţia d-voastră cu ocultismul?
MJ: Odată, am fost invitată la o emisiune TV despre fantome şi fenomene paranormale. M-au chemat pentru că au crezut că sunt o satanistă. Mi-am zis că, dacă tot apar la televizor, atunci ar trebui să le deschid oamenilor ochii cu privire la anumite lucruri, să le distrag atenţia de la felul în care arăt şi să-i fac să privească mai adânc, la persoana care sunt în interior. Acea emisiune m-a etichetat drept „femeia-vampir” şi oamenii au început să mă numească aşa. Simt nevoia să va spun că nu sunt deloc interesată de religie, de nicio formă a acesteia. De-a lungul anilor, am ajuns să cred că facem parte dintr-un Dumnezeu care se găseşte în interiorul nostru. Acesta este o formă de energie pe care o poţi activa pentru a face bine sau rău. Părerea mea este că trebuie să ne ghidăm după principiul bunului-simţ şi să încercăm să fim fericiţi. Mai mult, de ce m-aş ocupa cu asemenea lucruri copilăreşti, când am 4 copii de crescut?
RL: Regretaţi vreodată faptul că v-aţi schimbat corpul în asemenea măsură?
MJ: Nu am regretat niciodată că mi-am modificat trupul. M-am gândit foarte bine dacă vreau asta cu adevărat şi de fiecare dată când alegeam să mai intervin cu o schimbare, mi se dovedea că sunt pe calea cea bună. Îmi las amprenta asupra lumii. Am să mă folosesc de faima pe care o am pentru a le vorbi femeilor despre felul în care pot depăşi violenţă domestică. În momentul de faţă, pregătesc o autobiografie. Acolo se va găsi povestea mea, împreună cu detalii despre modul în care am reuşit să trec peste problemele mele.
RL: Aţi întâlnit vreodată oameni cărora le era frică de d-voastră?
MJ: După expunerea mediatică, atitudinea oamenilor faţă de mine s-a schimbat. Aceştia mi-au ascultat părerile şi au început să mă cunoască. Acum, în loc să fugă sau să treacă pe cealaltă parte a străzii, vin la mine, mă salută şi cer să facă poze cu mine. Lumea devine un loc mai frumos atunci când înveţi lecţia toleranţei.
RL: Sunteţi absolventă a unei facultăţi de drept. V-aţi gândit vreodată să deveniţi o avocată neconvenţională a drepturilor femeilor?
MJ: Am lucrat ca avocată multă vreme, dar în ţara mea nu există dreptate decât pentru oamenii bogaţi. Din cauza principiilor mele, nu am mai putut să practic această meserie. Am renunţat la ea şi mi-am deschis un salon de tatuaje. Cu toate acestea, pot să le ofer sfaturi femeilor atunci când acestea au nevoie de ajutor.
RL: Sunteţi şi artistă. Spuneţi-ne ce vreţi să exprimaţi prin lucrările d-voastră?
MJ: Mă joc continuu cu culori! Le iubesc şi aş vrea să le întâlnesc peste tot. Tot ceea ce fac este parte din mine şi poate servi drept o cale de a ajunge să mă cunoşti. Mă comport într-un mod ludic pentru că existenţa umană trebuie să fie distractivă. Avem o singură viaţă deci este bine să zâmbim, ca să ne bucurăm de ea aşa cum se cuvine.
RL: La final, transmiteţi un mesaj pentru toate femeile care se confruntă cu violenţa domestică.
MJ: Trebuie să fie curajoase. Copiii lor au nevoie de ele. Pentru ei, mama trebuie să fie un exemplu, un model de urmat. Dacă ea este slabă, cei mici vor învăţa să fie la fel şi să renunţe. Nu disperaţi niciodată! Întotdeauna există o soluţie.
Modificarea corporală este o practică aflată la limita dintre artă, exprimare personală şi automutilare. Cu toate acestea, este şi un mod de a prelua controlul asupra ultimei frontiere a intimităţii -trupul nostru – într-o cultură care vrea, prin diferite căi, să devină singura stăpână a acestuia.
Mary Jose Cristerna este o femeie care s-a hotărât să reevalueze ideea de normalitate şi să ne dea, prin bun-simţ şi elocvenţă, o lecţie de toleranţă, atât de necesară într-o societate în care discriminarea este încă la putere.
