Numărul turiştilor israelieni din capitala Germaniei a explodat în ultimii 10 ani, Berlinul fiind asociat acum mai degrabă cu divertismentul decât cu crimele naziste, titrează Suddeutsche Zeitung.
Amit şi Eynat Sonnenfeld se plimbă prin oraş cu şapte pungi de plastic în mână; sunt leoarcă de transpiraţie, dar nu e timp pentru o cafea sau o îngheţată. Aerul este cald şi umed ca la Tel Aviv. Cuplul israelian îşi face cu greutate loc prin furnicarul de turişti care se înghesuie pe trotuarele înguste din Hackescher Markt. N-ar strica să plece acum din aglomeraţie, însă Eynat scoate din buzunar o listă cu ce ar mai fi de făcut prin oraş şi împrejurimi.
Vizită la un fost lagăr de concentrare, cu plasele Zara în mână
Programul zilei include Sachsenhausen, fostul lagăr de concentrare din apropierea Oranienburg-ului, şi Birkenstock. Birkenstock e marca de încălţăminte favorită a lui Amit. În Israel, brandul are o mulţime de bannere în care „Made in Germany” e scris cu caractere mari, vizibile de la distanţă. Cum încălţămintea ortopedică a mărcii costă mai puţin în Germania, Amit cumpără trei perechi. Apoi se întreabă dacă nu va arăta ciudat la memorialul lagărului de concentrare cu plasele Zara şi Birkenstock în mână. Amit conduce o fabrică de baloane, în timp ce soţia sa lucrează pe post de „clovn terapeutic”, vizitând şi descreţind frunţile copiilor cu cancer. Aceasta e prima vacanţă după mult timp şi, de asemenea, prima vizită în Germania pe are au făcut-o în viaţa lor. Eynat este fascinată: „Berlinul este un oraş atât de plin de culoare! Nu are nimic de-a face cu imaginile Germaniei din pozele cu care am crescut”, iar soţul ei adaugă, „Îmi vine foarte greu să-mi imaginez că tatăl meu a fost deportat de aici la Sachsenhausen.”
Turiştii israelieni, de cinci ori mai mulţi ca acum zece ani
Popularitatea Berlinului în Ţara Sfântă a explodat în ultimii ani. La Tel Aviv, buticurile vintage se numesc „Salonul Berlin”, iar cursurile de limba germană ale Institutului Goethe sunt pline de curanţi. În urmă cu cinci ani, era doar un singur zbor direct Tel Aviv-Berlin, acum sunt până la trei pe zi; asta în afară de cele patru zboruri spre Germania pe avioane de mare capacitate pe care le oferă Lufthansa. Oraşul unde s-a decis exterminarea evreilor a devenit destinaţia preferată a israelienilor, mai populară ca Praga sau Barcelona. În ultimul deceniu, numărul vizitatorilor israelieni în capitala Germaniei a crescut de cinci ori, aproape 48.000 de israelieni vizitând anul trecut Berlinul. Chiar dacă vin dintr-o ţară de numai 7 milioane de locuitori, turiştii din Israel sunt principalii vizitatori neeuropeni care vin în Germania, după americani (care numără 300 milioane de locuitori).
De asemenea, o mulţime de israelieni vin să se stabilească în Berlin, numărul rezidenţilor cu origini în Ţara Sfântă crescând cu 50% între 1999 şi 2009. Din anul 2000, cele două universităţi berlineze şi-au dublat numărul de studenţi israelieni. Evreii cumpără, de asemenea, bunuri imobiliare, în special în cartierele Kreuzberg şi Friedrichshain. La şaptezeci de ani după expulzarea evreilor din Germania, a devenit de bon ton pentru israelieni să investească în piaţa imobiliară din Berlin. Berlin este noul Tel Aviv de pe râul Spree – ebraica se aude peste tot pe străzi şi în cluburi. Israelienii nu mai asociază Berlinul cu exterminarea, ci, în primul rând, cu divertismentul şi viaţa ieftină. Există tururi turistice în ebraică, dedicate cartierului evreiesc sau iniţierii în viaţa de noapte din Kreuzberg. Se poate merge chiar şi la chefuri Meschugge („nebune”) într-un club din Rosenthaler Platz, pentru a dansa pe melodiile lui Ofra Haza.
Israelienii „se simt pe mâini bune” la Berlin, deşi există „un mic element de horror” din trecut
Fireşte, sunt încă israelieni care nu au de gând să calce vreodată prin Germania. Dar, alături de aceştia, sunt din ce în ce mai mulţi care nu se mai satură de ea. A trăi astăzi în locul pe care naziştii plănuiau să-l cureţe de orice urmă de sânge evreiesc este un fel de victorie. Şi, totodată, un mod de eliberare din greutatea trecutului. Să creşti în Israel înseamnă, printre altele, să înveţi istoria Holocaustului din copilărie, să ai un vecin cu un număr ştanţat pe antebraţ şi să vizitezi Auschwitz-ul în excursiile şcolare. În acelaşi timp, tinerii israelieni vor să descopere noul chip al capitalei germane. „Paradoxal”, observă operatorul de turism Kieker, „ei se simt pe mâini bune la Berlin, deşi există şi un mic element de horror în fiecare vizită” – faptul că Hitler a condus Germania de aici şi a deportat evreii. „Generaţiile mai noi spun că, asemenea părinţilor, nu vor uita nimic – cu diferenţa că nu doresc să se gândească la trecut în fiecare zi.” Uneori, totuşi, subiectul revine de la sine.
„Tăcerea interesantă” a şoferului german care-i duce de la lagăr la hotel
La memorialul de la Sachsenhausen, Amit Sonnenfeld găseşte un desen semnat de tatăl său. Sufocat de emoţie, îşi sună părintele. „Am ieşit atât de epuizaţi încât am fost incapabili să mai luăm trenul înapoi”. Cuplul ia un taxi pentru a parcurge cei 60 de km până la hotelul lor din Berlin. S-a nimerit ca şoferul să fie un bărbat în vârstă. Amit l-a întrebat de unde era de loc. „Din Oranienburg”, a răspuns acesta. Şi părinţii? La fel. Părinţii acestui om oare au lucrat în lagăr? se întreabă cuplul, dar nu îndrăznesc s-o facă cu voce tare. În loc de asta, Amit detaliază că tatăl lui a fost închis în lagărele de concentrare; şoferul nu răspunde şi nici nu scoate un cuvânt în timpul călătoriei de o oră până la hotel. „O tăcere interesantă”, a remarcat Amit ulterior.
