Ocupați cu campania electorală internă, ce pare că nu se mai termină, campanie dominată – așa cum spunea Eugen Simion – de injurii și insulte, este trecută pe planul doi soarta diasporei românesti, nu doar ca grijă permanentă a statului român, ci mai ales în realizarea de planuri alternative la mișcările extremiste din Europa.
Plecați de acasă “de bine ce le era”, un “bine” pe care partidele l-au creat, determinând milioane – unii spun 5, alții spun 7 milioane de români – să-și părăsească țara, toți au fost tratați, o perioadă lungă de timp, ca niște europeni relocați în spiritul bunei vecinătați europene, de către guvernanții noștri… După această perioadă, liderii de la București s-au mulțumit să le plece cât mai mulți români pentru că, în incapacitatea de a le oferi o alternativă aici, au început sa-i vadă ca pe niște mijloace de producție ce pot aduce creștere economică unei țări fără economie.
Dincolo de acestea, care țin mai mult de trecut, prezentul pentru diaspora românească este extrem de periculos iar soluțiile pe care statul român ar trebui să le aibă ca variante de protejare a intereselor acestora în țara în care se află ,nu există. Extremismul în Europa, unde se află majoritatea românilor, înseamnă un pericol existențial și pentru diaspora românească. După referendumul din Italia, de exemplu, urmează o perioadă de instabilitate majoră politică, în care se vor individualiza forțele extremiste, populiștii, ce vor face apel la găsirea unor vinovați pentru situația actuală a Italiei. În nico țară în care extremismul amenință existența însăși a UE, extremiștii nu se vor uita în propria ogradă, analizând managementul pe care politicienii lor l-au avut de-a lungul timpului, ci le va fi mult mai facil să-și aleagă drept ținte imigranții români și birocrația europeană.
În acest context, mă astept ca în Italia, Spania, Austria, Germania sau Franța, politica anti-imigraționistă să devină una puternică. Mesajele populiste de genul “românii ne iau locurile de muncă, barbații, femeile, țara” se vor înmulți și vom asista la o repatriere a diasporei românești în măsura în care aceste mesaje extremiste se vor amplifica, generând xenofobie și antisemitism. Deja fiecare caz în care un român a comis un act ilegal este multiplicat exponențial în mass-media națională sau locală din țara respectivă, fenomen ce prevăd că se va amplica și va genera conflicte etnice extrem de dure.
Dacă analizăm mesajele, cel puțin cele ale partidelor italiene așa-zis naționaliste, dar în fapt extremiste, vom vedea că imigranții sunt principalii vinovați pentru tot ceea ce se întâmplă rău în Italia. La fel se întâmplă cu aceleași mișcări în Spania, Austria, Franta sau Germania. Ura de rasă și antisemitismul au reinviat parcă într-o lume în care nu mai concepeam o asemenea amploare a unor gânduri retrograde de acest gen. Ceea ce contează însă, dincolo de orice analiză, este soarta diasporei românești, pentru care s-a făcut prea puțin, pe timp de pace, cu atât mai puțin acum pe timp de “război”.
În afara unui ministru de externe cu o experiență vastă și cu expertiză de necontestat, diplomația românească din țările unde românii sunt tot mai numeroși este una execrabilă, nereușind să genereze strategii și planuri de protejare a intereselor românilor din țările respective și, cu atât mai puțin, să realizeze previziuni politice cu privire la evoluția țărilor respective în raport cu imigranții astfel încât să putem genera măsuri de reintegrare a celor ce se vor intoarce acasă. Cei 6 parlamentari ce vor reprezenta cele aproape 7 milioane de români – care au determinat creștere economică pentru satisfacerea intereselor electorale ale partidelor – sunt o glumă proastă și o bătaie de joc la adresa celor care n-au mâncat “salam cu soia.”
Se impune, de urgență, ca soluție, analizarea unor previziuni la nivelul fiecărei țări membre a U.E. cu privire la evoluția curentelor extremiste și a riscului de amplificare a unor violențe gratuite și incorecte la adresa românilor precum și constituirea, la nivel național, a unei strategii acceptate de întreg poporul român, în raport cu aducerea diasporei acasă sau susținerea acesteia în țările în care se află.
Este inadmisibil ca peste 1 milion de români din Italia să nu fie reprezentați individual în parlamentul național al Italiei sau să nu avem un lobby suficient de puternic pe lângă guvernul italian, spaniol sau francez. Statul Israelian are o diaspora mai puțin numeroasă dar, datorită unității acesteia, este una dintre cele mai mari puteri ale lumii.
