Când Teodor Baconschi a inaugurat consulatele de la Bălţi şi Cahul vinerea trecută, ministrul de Externe le-a prezentat ca avanposturi ale Uniunii Europene în estul Europei. În realitate, partenerii noştri din UE privesc cu îngrijorare şi nemulţumire acordarea cetăţeniei române moldovenilor.
De fapt, din momentul în care preşedintele Băsescu a anunţat în Parlament simplificarea procedurilor de dobândire a paşaportului românesc de către moldoveni ca reacţie la reprimarea demonstranţilor anticomunişti de la Chişinău, această decizie a devenit cea mai controversată şi contestată iniţiativă de politică externă românească în capitalele europene. Până acum, România a acordat doar aproximativ 100.000 de paşapoarte şi îşi propune să acorde în continuare maximum 10.000 pe an.
În mai 2009, diplomaţi europeni de rang înalt au descris decizia Bucureştiului drept „destabilizatoare” şi o potenţială ameninţare la adresa Parteneriatului Estic, care era pe cale de a fi lansat. Potrivit argumentului oficial, acordarea „în masă” a cetăţeniei române unui milion de moldoveni ar risca să genereze un exod de forţă de muncă ieftină pe pieţele vestice. În aceeaşi linie se situează şi un un articol publicat cu două zile în urmă în Der Spiegel în care Băsescu este acuzat că doreşte să sporească în acest fel populaţia ţării, iar România, că extinde Uniunea Europeană „pe uşa din dos”, fără acordul Bruxelles-ului, Berlinului sau Parisului. În plus, moldovenii şi-ar dori paşaport românesc mai mult din oportunism decât din patriotism. Cetăţenia română ar fi o poartă spre raiul economic occidental unde deja ar trăi aproape un milion de moldoveni. Vasile Botnaru, şeful biroului Europei Libere din Chişinău, este parţial de acord: „Constantin Tănase, redactorul ziarului Timpul,abia acum a reuşit să obţină paşaportul, sub privirile miilor de bişniţari care au făcut asta încă de anul trecut”, ne-a declarat Botnaru, care a apreciat efortul românesc de deschidere a celor două consulate ca fiind„exagerat” în condiţiile în care „profitorii de această filieră deschisă de Bucureşti sunt reţele care se creează în preajma consulatelor”. Cât despre îngrijorarea europeană, aceasta este „de înţeles”, consideră Botnaru. „Hazardul” constă în faptul că „2-300.000 de moldoveni s-ar putea stabili în Occident şi ar putea da bătăi de cap europenilor”.
Anul trecut, la Bruxelles, ministrul de Externe de atunci, Cristian Diaconescu, a avut de înfruntat ostilitatea şi presiunile omologilor săi din UE pe aceeaşi temă şi a fost nevoit să le explice că nu este vorba de acordarea cetăţeniei „în masă”. Noi atunci am discutat aspectele legale. Practic, România nu este cu nimic diferită de Spania sau Franţa sub aspect juridic. Spania a acordat cam un milion de paşapoarte pe an. Din punctul de vedere al României nu se încalcă reglementările europene în privinţa cetăţeniei”, afirmă Diaconescu, care sugerează că mai curând anumite ţări membre sunt nemulţumite decât instituţiile europene.
Ostilitatea unora dintre ţările membre, dar şi a responsabililor diplomaţiei europene faţă de decizia României se poate însă explica prin dorinţa vest-europenilor de a reformula relaţiile cu Rusia în sensul recunoaşterii de facto a unei sfere de influenţă pentru Moscova. La sfârşitul lunii mai, Înaltul Reprezentant UE pentru politică externă, Catherine Ashton, a desfiinţat funcţiile de reprezentant UE pentru Moldova şi Georgia, dar le-a păstrat pe cele pentru Sudan şi Zona Marilor Lacuri africane. Potrivit lui Robert Cooper, strategul de politică externă al lui Ashton, „Scena europeană s-a schimbat după războiul din Georgia. Cele trei reguli de după Războiul Rece – rezolvarea pe cale paşnică a disputelor, respingerea schimbării frontierelor prin forţă şi dreptul statelor de a-şi alege alianţele – nu se mai aplică”. Această schimbare este favorabilă Rusiei. Ron Asmus, director al German Marshall Fund Europe, crede că „ruşii caută asigurări din partea occidentalilor că vor recunoaşte această pretinsă sferă de interese speciale şi acceptul lor tacit pentru acest concept de suveranitate limitată. (…) Nu trebuie să mergi prea departe ca să dai de diplomaţi care se întreabă cu voce tare dacă nu cumva o formă modernă de finlandizare nu este o politică acceptabilă pentru ţările care nu au perspective de integrare” europeană. În acest moment, insistenţa României de a acorda cetăţenie moldovenilor şi a promova integrarea europeană a Moldovei pare că merge împotriva acestui curent occidental.
