Uniunea Europeană intensifică eforturile de reducere a dependenței de gazele naturale din Rusia, în condiţiile tot mai acutelor dispute geopolitice cu Moscova, începute o dată cu războiul din Ucraina şi amplificate de războiul civil din Siria.
Agenţia Internaţională pentru Energie (AIE) a introdus în urmă cu cinci ani, pentru prima dată, scenariul Epocii de Aur a Gazului. Conform acestuia, în următorii 25 de ani, omenirea va consuma o cantitate mare de gaze, datorită rezervelor uriaşe disponibile şi preţurilor scăzute. Iar Rusia lui Putin tocmai pe această predicție mizează: lumea va fi dependentă până prin anul 2040 de gaze. Cât din această lume poate fi făcută dependentă geopolitic?
Comisia Europeană (CE) are un plan de epurare a contractelor pe energie cu state extra-UE precum Rusia, astfel ca ţările UE să caute alte oferte mai bune. O treime din rezervele UE de gaz provin azi de la Gazprom, potrivit unei analize a cotidianului american New York Times. Prioritatea Comisiei e prevenirea repetării războaielor gazeifere din anii 2006 și 2009, când compania de stat rusească a încetat livrările spre Vest prin Ucraina, lăsând cetățenii din state membre să tremure de frig în mijlocul iernii. „Suntem încă mult prea vulnerabili“ la o întrerupere majoră a aprovizionării cu gaze, a declarat comisarul european pentru Energie, Miguel Arias Cañete.
„Tensiunile politice de la frontierele noastre sunt o atenţionare că problema nu se va sfârşi“, a declarat acesta. New York Times comentează că, probabil, Arias Cañete s-a referit la tensiunile cronice generate de anexarea Crimeii de către Rusia acum doi ani și la eforturile Moscovei pentru destabilizarea Ucrainei.
Cele mai recente propuneri CE se referă la transparenţa preţurilor și la ofertele preferenţiale pentru anumite ţări de la furnizori ca Gazprom, arată publicația americană. Principala măsură anunțată marți de comisarul european pentru Energie va obliga statele membre să transmită în avans Comisiei o notificare asupra contractelor cu furnizorii din alte țări, care să conţină volumul zilnic maxim de gaz transportat și condițiile de suspendare a livrărilor.
Când CE constată că un contract e nefavorabil, poate recomanda statului să nu îl semneze, sau riscă să fie dat în judecată de Comisie. Bruxelles-ul e atent de asemenea la contractele intercompanii, când un astfel de aranjament comercial dă unui furnizor non-european peste 40% din piaţa unui stat.
O altă măsură ar întări obligațiile interțări de a-şi pune în comun gazul, astfel ca acesta să se mişte mai liber și un singur furnizor să aibă mai puțin control. Măsura ar obliga ca prioritatea unu în situații grave, de urgență, la gazul dat statului vecin, să fie gospodăriile şi serviciile sociale esenţiale, ca spitalele și școlile, nu industria internă. „Prin toate mijloacele, acesta e un lucru pozitiv“, a comentat noile evoluţii ministrul de externe al Lituaniei, Linas Linkevicius. Statul baltic, ca şi Letonia şi Estonia, a făcut parte din URSS. „Energia a fost întotdeauna folosită ca un instrument de către Rusia“, a sublinitat Linas Linkevicius, pe „post de șantaj și pârghie".
Nu e încă clar dacă noile măsuri vor opri statele membre să lucreze la unele proiecte, dacă la nivel naţional există un conflict de interese. Germania, de exemplu, favorizează extinderea conductei ruseşti Nord Stream, ce ocolește Ucraina, dar Italia şi Polonia s-au opus planului. CE „încă evaluează aspectele legale“ privind extinderea Nord Stream, a declarat Arias Cañete, remarcând că proiectul „a devenit extrem de politic“.