Ultimul Barometru de Opinie Publica a facut portretul romanului intrat de cinci ani in mileniul III.
Suntem un popor bizar si complexat. La inceput nu doream sa aderam la NATO si UE. Eram sceptici. Dupa ce capsunarii au trimis ceva bani acasa, ne-am mai schimbat parerea. Dar nu toti romani accepta democratia ca valoare universala. Multi ii considera pe cei care se declara democrati drept dusmani ai statului. Ceea ce fac democratii ar contraveni intereselor nationale (Natiune, fii desteapta!). Nici ei nu stiu bine care ar fi acestea, sunt nerabdatori sa aderam la UE, doar sa nu mai auda de probleme de vama. La Barometrul de Opinie Publica primeaza mandria de a fi „autonomi” sau „cetateni ai lumii” decat ai UE. Fara sa-si dea seama ca nenumaratele obstacole ridicate pe drumul intrarii in clubul european trebuie surmontate de romanii insisi nu numai de Guvern – nu el aduce laptele si mierea. Mai ales ca ne asteapta, intre 2007 si 2009, sase miliarde de euro din fondul structural si de coeziune UE. Cu asemenea oportunitati nu te intalnesti decat o data in istorie. Dar asemenea sume trebuie sa ne gaseasca cu institutiile si economia eliberate de restrictiile si mostenirile trecutului.
Tot mai exista un procentaj consistent care nu considera UE directia cea buna. Euroscepticii se bucura insa de oportunitatile de munca si de libertatea de miscare. Basescu i-a indemnat pe romani sa-si redobandeasca mandria nationala, sa intre in UE cu demnitate. Nu era nevoie sa le spuna presedintele sa intre in UE cu o anume aroganta. Cei care-i acuza pe democrati ca sunt dusmanii statului, aceia au aroganta in sange.
Dupa acest portret, romanul cu iubire de mosie ar vrea sa traiasca intr-o Europa a lui. Ceva intre Catalonia („natiune” din nord-estul Spaniei, care tot cere autonomie fata de Madrid) – ca tot ne descurcam noi aici, separat, fara democratii occidentali, „dusmani ai statului” – si indepartata populatie amerindiana din Patagonia (deh, „cetatean al lumii”). Ceva nedefinit, intre catalan si patagon, un loc unde cu greu se clarifica apele. Pentru multi dintre romani Tara Fagaduintei ar semana mai curand cu Eurolonia.
Vrem-nu vrem, intregul sistem democratic european trebuie introdus si in Romania daca nu dorim sa traim intr-o Eurolonie. Ce considera romanii valori? Cam aceleasi, ca si la incredere. Pe primele locuri – Biserica si Armata (da bine sa zici ca esti profund religios, dar ocolesti bisericile; sari intr-un picior la vestea neobligativitatii stagiului militar, dar esti patriot, tii la Armata). Mai vor „ordine” (dar nu una democratica, ci mai degraba una de „mana forte”), protectie sociala etc.
Valori general acceptate sunt drepturile omului, drepturile minoritatilor, pluralism politic, sistem educational si de sanatate (de astea sa se ocupe Guvernul – ar zice eurolonul), dar si intrajutorare si solidaritate, de genul celor harghitene la inundatii.
La 16 ani de la Revolutie in societatea romaneasca nu exista o ideologie consolidata. Antieuropenii nu stiu mai nimic despre practicile comune si nici despre costurile integrarii, beneficiile pentru societate fiind importante odata pusa in miscare masinaria UE.
Parlamentul nostru este asa cum este. Noi i-am trimis la Casa Poporului. Dar fara Parlament nu se concepe democratia. Pentru ca cei care vor „mana forte” nu-si dau seama ca ei sunt „mana forte”, pentru ca in democratie alegatorii isi exercita direct sau indirect puterea.
De ce or mai exista romani care isi intorc fata de la Europa catre Eurolonia, un nicaieri, un capat al lumii? Acum este momentul unei europenizari masive, nu al unei eurolonizari. Sa nu devenim o Eurolonie – avem noroc cu „satarul integrarii”.
