„A avea opinii politice nu înseamnă a avea odată pentru totdeauna o ideologie, ci înseamnă a lua decizii corecte în circumstanțe care se schimbă“, spunea filosoful francez Raymond Aron (1905-1983), explicând în celebrul volum „Spectatorul Angajat“, apărut cu doi ani înainte de moartea sa, cum a evoluat de la stânga la dreapta: „Sistemul meu de valori, cel care mă condusese spre partidul socialist din naivitate, a rămas același. Am încercat să servesc aceleași valori în circumstanțe diferite“.
E posibil să fii tu însuți de fiecare dată când votezi și dai un cec în alb unor politicieni care mai târziu se dovedesc niște impostori? În balanța politică autohtonă, ideologia e doar o glazură pentru neinițiați: interesele de grup sunt cele care fac diferența.
Pe listele partidelor tradiționale candidează destui politicieni cu probleme în justiție, incompatibili sau care au migrat de la un partid la altul. Prin comparație, lista Uniunii Salvați România (USR) este mai curată, iar liderii USR par mai bine intenționați.
Este neașteptat scorul foarte mare de 19% pe care sondajul făcut de Kantar TNS îl anticipează pentru USR, cu toate că oamenii așteaptă de mai multă vreme un partid tânăr, fără politicieni prăfuiți, fără corupți și cu principii solide. Liberalii n-au reușit să scape de toate reziduurile, discursurile lor sunt fanate, plictisitoare și de multe ori ilogice.
În vreme ce social-democrații și-au dat în sfârșit arama pe față și au spus, prin vocea fostului premier Victor Ponta, că programul privind amnistia fiscală și penală avansat de Partidul România Unită (PRU) este dorit și de PSD: „Și noi, PSD-iştii, cam tot aşa gândim despre faptul că mai vrem şi noi să ne conducem singuri ţara, să nu ne mai spună tot timpul cineva de la Bruxelles ce şi cum, dar nu avem curaj să spunem asta.
PSD este un partid mai timid şi atunci ne place că cei de la PRU spun ceea ce gândim“. PRU este o falangă a PSD, inventată de strategii partidului cu gândul să-i culeagă foștii votanți ai lui Vadim Tudor. PSD vrea, deci, „bunăstare, nu dosare“ și probabil că destui din PNL s-ar ralia bucuroși acestui slogan.
Dincolo de lozinci și de lideri lipsiți de strălucire și de viziune, programele partidelor care se luptă să facă Guvernul după 11 decembrie sunt incoerente și superficiale. De aceea întrebarea cetățeanului turmentat din Caragiale: „Eu alegător… eu pentru cine votez?“ rămâne de actualitate, la fel și replica lui Cațavencu: „Toți ne iubim țara, toți suntem români… mai mult sau mai puțin onești“.
