Etnobusiness cu Ţinutul Secuiesc

Politicienii şi istoricii maghiari au transformat problema autonomiei secuilor într-o adevărată afacere.

Istoricii români de la Târgu-Mureş consideră că atât Ţinutul Secuiesc, cât şi steagul acestuia nu sunt decât creaţii ale istoricilor şi politicienilor maghiari care au declanşat un adevărat „etnobusiness” în zonă cu produse identirare. Istoricii maghiari din zonă spun însă că au suficiente date pentru a demonstra că, chiar dacă Ţinutul Secuiesc a existat doar ca o delimitare regională, nu ca ţară, steagul secuiesc are rădăcinile bine înfipte în istorie. Istoricii Vasile Dobrescu şi Cornel Sigmirean, de la Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureş, cu doctorul în istorie Pál-Antal Sándor, membru extern al Academiei Ungare, au păreri împărţite în legătură cu Ţinutul Secuiesc

Ţinutul Secuiesc, doar o creaţie a politicienilor maghiari?

Profesorul Vasile Dobrescu susţine că Ţinutul Secuiesc nu a existat vreodată şi, prin urmare, nu a avut un steag propriu. Dobrescu spune chiar că visul pe care îl au astăzi maghiarii din Transilvania a fost destrămat chiar de guvernul de la Budapesta în 1876.  „Ţinutul Secuiesc nu e decât o creaţie modernă a istoricilor şi a politicienilor maghiari după desfiinţarea Scaunelor Secuieşti chiar de către guvernul de la Budapesta în 1876 printr-o reformă administrativă care a generalizat construcţia administrativă numai pe comitate, când din scaunele secuieşti a făcut trei comitate, iar Scaunul Mureş a fost integrat fostului judeţ Mureş-Turda pentru că acolo erau românii majoritari. Pentru a delimita masa etnică a secuilor, s-a lansat această formulă a zonei secuieşti, de care guvernul de la Budapesta trebuia să aibă grijă în mod preferenţial faţă de alte zone”, susţine Vasile Dobrescu. El mai spune că „se supralicita pericolul valah în această zonă care ar fi urmat să deznaţionalizeze masa secuilor”, iar pe maghia­ri, „şi atunci, ca şi acum, îi deranjau turlele bisericilor româneşti, iar întrebarea mea a fost şi este de ce nu îi deranjează şi mormintele care purtau numele românilor maghiarizaţi”. Cât priveşte steagul aşa-numitului Ţinut Secuiesc, Vasile Dobrescu spune că acesta nu are un trecut, în condiţiile în care „nu a existat o formaţiune administrativă a Ţinutului Secuiesc, ci doar o adunare a Scaunelor Secuieşti la Odorhei, care se făcea în mod accidental”, iar scaunele „erau organizaţii administrative, şi nu politice, nu aveau o organizare politică aparte, se bucurau de anumite privilegii de ordin teritorial, dar legile Regatului Ungar şi apoi ale Principatului erau respectate şi aplicate în scaune”.

Cornel Sigmirean:  „E mai degrabă un etnobusiness”

Profesorul Cornel Sigmirean vine şi el în susţinerea ideilor lui Vasile Dobrescu şi spune că, după 1990, liderii secuilor şi cei ai UDMR au căutat să încropească o istorie care să justifice pretenţiile autonomiste. „Autonomia a devenit un obiectiv politic al UDMR şi al unor lideri politici ai maghiarimii după 1990, mai ales în campaniile electorale. S-au întrecut în a inventa un steag, un imn şi un port tradiţional. A devenit o industrie profitabilă în a propune aceste costume naţionale şi însemne. Putem observa o abundenţă a acestor produse identitare care stimulează o istorie regăsită mai degrabă în legende şi mituri decât într-o istoriografie reală. O istorie făcută de diletanţi autodidacţi. E mai degrabă un etnobusiness pe seama istoriei secuilor”, este de părere Cornel Sigmirean. El adaugă că „din partea liderilor secui asistăm la inventarea unei istorii”, după ce guvernul de la Budapesta a dat în 1876 lovitura de graţie ­Scaunelor Secuieşti şi a desfiinţat formele de autonomie existente.

Pál-Antal Sándor: „Din punct de vedere istoric există date precise”

O părere diametral opusă în ceea ce priveşte steagul secuiesc are Pál-Antal Sándor, doctor în istorie şi membru extern al Academiei de la Budapesta. Acesta spune că steagul secuiesc – ca steag militar – îşi are ori­ginile încă în 1601, când,  capturat în bătălia de la Gurăslău, a fost predat de trimişii lui Mihai Viteazu şi ai generalului Basta împăratului austriac, alături de alte steaguri capturate drept simboluri ale victoriei. „La ­baza steagului actual stă un steag militar cunoscut din 1601. ­Diferenţa este că în acel steag culoarea a fost argintie, şi nu aurie. Deci din punct de vedere istoric „există date precise”, susţine Pál-Antal Sándor, potrivit cărora există mici diferenţe între steagul de atunci şi steagul actual al Ţinutului Secuiesc. „Acum 2-3 ani a fost întocmit un steag care avea culorile albastru deschis, galben, albastru şi ca stemă o stea în opt colţuri şi semiluna. Stema tradiţională a aşa-zisei secuimi datează din secolul al XV-lea, este soarele şi semiluna. Cei care au întocmit steagul, pe lângă schimbarea culorii argintie cu cea aurie, au înlocuit acum şi soarele cu steaua, iar cele opt colţuri ale stelei reprezintă regiunile unde locuieşte această populaţie”, spune Pál-Antal Sándor. El mai spune că Ţara Secuilor „este o realitate istorică din secolul XII, de când s-au aşezat secuii aici, dar nu înseamnă că aceasta a fost o orga­nizaţie statală, ci o regiune”.

Nimeni nu ştie cine sunt, de fapt, secuii

Dacă în privinţa existenţei aşa-zisului Ţinut Secuiesc şi a steagului acestuia părerile sunt împărţite, istoricii consultaţi de România Liberă sunt însă de acord într-o privinţă: nimeni nu ştie cu exactitate de unde au venit secuii. „Cine sunt secuii? O întrebare foarte grea chiar şi pentru istoriografia maghiară. Secuii nu sunt maghiari şi nici nu s-au considerat maghiari până în epoca modernă. Nu numai apartenenţa lor etnică, ci şi originea lor e incertă”, spune Cornel Sigmirean, care mai adăugă că aşezarea secuilor s-a făcut din considerente militare la graniţa de est a Regatului Maghiar, pentru apărarea trecătorilor care erau asaltate de popoarele migratoare. „Ei primeau pământ, nu plăteau impozite, iar obligaţiile lor militare substituiau impozitul, dările sau dijmele. Ei plăteau doar «dijma boului», care se dădea în anumite momente din viaţa regelui”, a conchis Sigmirean, confirmat în parte de Pál-Antal Sándor, care spune, la rândul său, că „unii se consideră secui şi vorbesc ungureşte, iar alţii spun că sunt maghiari dintr-o zonă secuiască şi ăştia din urmă sunt în proporţie de 98%” şi că, „dacă privim lucrurile de la origini, originea secuimii nu este elucidată”. 

Istorie bogată

Despre originea secuilor au apărut cele mai contradictorii ipoteze. Unele sunt de-a dreptul fanteziste. Au fost oameni care susţin că secuii sunt urmaşii vechilor huni. Există chiar şi o legendă, cea a fraţilor Hunor, din care descind hunii şi deci secuii, şi Magor, din care descind maghiarii. Alţi scriitori sunt de părere că secuii ar fi urmaşii avarilor, gepizilor ori cumanilor,  în timp ce alţii spun că secuii ar fi, de fapt, daci maghiarizaţi.