Dupa intense schimburi epistolare, adica reprezentari prin scrisorele, mai apoi prevestiri si estimari cu dosare grele, in sfarsit, presedintele a redevenit mediator, s-a intalnit cu reprezentantii partidelor parlamentare (fie ei si de "nivelul doi"). Runda de consultari a aruncat in carca partidelor uninominalul: sa-si asume impreuna un sistem electoral precis. Fara o asemenea consultare, s-a zis, ar fi existat o problema privind formularea temei referendumului. Daca va mai fi necesar, pentru ca legea scrutinului uninominal poate fi votata in doua saptamani sau intr-un termen "rezonabil" – cum a cerut presedintele -, nu pana in 2008. Altfel, furtuna UNINOMINALUL se va stinge ca si celelalte. ("Ce sa-i faci, cu atatea propuneri, nu ne-am inteles…")
Eternul uninominal poate conta in recredibilizarea Parlamentului (alegatorii nu prea se mai iubesc cu alesii), dar si pentru responsabilizarea noilor parlamentari. Se contureaza o noua generatie de lideri, chiar daca se vor mai strecura noi si vechi baroni (oligarhul Bivolaru este liber, "reeducat", are in cont 50 de milioane de dolari, asadar un uninominal "perfect"). Sa nu ne imbatam ca vom scapa de structurile clientelare, ca vom avea peste noapte o clasa politica de calitate.
Fie uninominal mixt, in doua tururi de scrutin, cu opt circumscriptii electorale, fie sistem electoral majoritar in doua tururi, fie sistem cu un tur, poate si redistributie, dar modelele sa fie dezbatute cu chibzuinta si nu bifate pentru stingerea conflictelor. Altfel ne vom trezi ca s-a mai adaugat o initiativa parlamentara la cele 17 de pana acum (pana nu de mult considerate "prostie" chiar si de initiatorul referendumului).
Uninominalul asigura proportionalitatea, selectia personalizata cand se voteaza nume si nu liste de candidati asezati in ordine (eventual dupa "contributia" la partid). Exista si riscul migratiei, dar si primarii au migrat pe capete. Migratia tine de seriozitatea "alesului", de loialitatea sa fata de partid si alegatori. Scapam si de liderul-locomotiva, pentru ca electoratul a evoluat si este capabil sa distinga si alti lideri, nu numai pe cei care trag partidele dupa ei. Uninominalul, este adevarat, dezavantajeaza partidele trase de o singura locomotiva.
S-ar putea sa nu scapam de modelele politicienilor "salvatori" si "duri", care se vor "vinde" bine la orice fel de alegeri. Cum va fi greu sa se evite intelegerile contra naturii, asa cum se intampla la alegerea presedintilor de consilii judetene. Un compromis important: o formula compensatorie pentru UDMR, care sa-si conserve reprezentativitatea la nivelul electoratului, sa nu-si piarda voturile (in ‘96 maghiarii s-au trezit cu un parlamentar de Tulcea). Daca se ajunge la uninominal, nu mai exista nici riscul sa fim potopiti cu un partid-stat.
Bine ca, cel putin pentru moment, Traian Basescu a renuntat la referendum in schimbul unui proiect de lege acceptat de toate partidele. Sa fie aceasta o calmare a turbulentelor din inima sistemului politic romanesc, gata-gata de infarct?
Euroalegerile tot raman in aer, de vreme ce n-a trecut pericolul referendumului pentru suspendarea presedintelui, mai ales ca judecatorii CC au deschis o portita nesperata: majoritatea relativa (prin analogie si nu simetrie juridica).
Uninominalul nu este panaceu. Evident, mai sunt necesare si alte solutii pentru reformarea clasei politice, pentru atragerea electoratului la urne, absenteismul fiind in crestere (poate noua lege electorala introduce si votul electronic sau prin corespondenta, cum s-a intamplat recent in Estonia).
Provocarea prezidentiala a dat roade. Oare ce crize vom mai avea, ce nervi politici vor aparea, ce teme de senzatie, ambuscade, inflamari si zgomote se mai pregatesc, pe ce ne vom mai ciondani?
