Privesc de două luni, la TV, pe National Geographic, o excelentă retrospectivă a ultimelor două războaie mondiale. Din zecile de declaraţii a militarilor combatanţi una revine mereu, anume: „când auzeam un glonţ şuierându-mi pe lângă ureche eram fericit, pentru că am scăpat”. Cred că oraşul meu, Ardealul şi Banatul, această parte de Europă, a scăpat de orice conflict armat în acest nou secol. Avem pace. Copii şi nepoţii ne sunt în siguranţă. Din anturajul meu şi a Fundaţiei Pro West vin tineri cu idei de proiecte pentru anul care începe, de o extraordinară frumuseţe şi realism. Am încredere în noua generaţie. Tinerii noştri au toate calităţile celorlalţi tineri din lume. Poate că sunt un pic prea entuziaşti, nejustificat. Mereu le spun că trebuie să ştii întotdeauna cine eşti. Primarul oraşului meu prezintă proiecte pentru urbea noastră de o formidabilă importanţă, proiecte care ne dau multă speranţă. Dacă toate aceste proiecte se vor finaliza, vom avea un cu totul alt oraş. Un oraş european, oraş cu care ne vom putea mândri în lume. Nu mai are nici o importanţă că nu se vor mai majora salariile şi pensile, deşi ni se majorează cheltuielile la gaze cu 10%, la electricitate cu 8%, şi automat majorarea tuturor celorlalte produse şi servicii. Dar aceste majorări sunt decise la nivel de Bucureşti, oraş cu care noi, aici în Ardeal şi Banat, nu prea avem multe în comun. Apropo de lipsa de legătură între noi şi Bucureşti, văd şi ascult la o televiziune regională, informaţii istorice emise prin persoane de specialitate, că prin 1928, 1929, se ajunsese la o aşa tensiune încât Bucureştiul declara deschis, în public, prin presă, că „dorim Transilvania dar fără transilvăneni”. În prezent această incompatibilitate este de mii de ori mai mare, golul este mai larg şi mai adânc. Avem mult de lucru la noi în Ardeal şi Banat. Ce trebuie să ne implementăm imediat este organizarea muncii. Trebuie să ne alăturăm naţiunilor europene care fac acest lucru de sute de ani. Frumuseţea Ardealului şi Banatului este însăşi cultura noastra de mii de ani, legată între toate etniile şi religiile acestui ţinut binecuvântat. Procesul de regionalizare este şi trebuie să-l luăm ca o oportunitate pentru noi în Ardeal şi Banat. Suntem informaţi aici la Cluj că există deja mici grupuri (invităm sa se formeze acolo unde nu sunt), în aceste 16 judeţe, în cadrul cărora se discută despre regionalizare. Vom fi câştigaţi dacă vom fi foarte bine pregătiţi. Am spus în zeci de ocazii publice că noi aparţinem Centrului Europei. Îmi menţin această credinţă până la sfârşit. Îmi iubesc oraşul şi ţinutul din care provin. Este fain să văd o populaţie care-şi redescoperă identitatea, care devine conştientă că aparţine culturii Europene. La mulţi ani!
