Actuali şi foşti responsabili americani ai CIA dezvăluie pentru Los Angeles Times că intenţiile agenţiei americane de informaţii de a obţine acoperiri oficiale pentru agenţii săi în ambasade sau întreprinderi şi alte obiective din străinătate pentru a aduna informaţii privind terorismul şi statele „în afara legii“ s-au dovedit a fi un „eşec colosal“. Bugetul pentru Iniţiativa Desfăşurării Mondiale este, în prezent, tăiat.
După atentatele de la 11 septembrie 2001, stimulată de Congres, CIA s-a grăbit să-şi amplaseze „ochii şi urechile“ în locurile unde reţeaua teroristă Al Qaeda şi alţi adversari funcţionau sau recrutau adepţi. Riscul era considerabil. Majoritatea agenţilor CIA din străinătate treceau drept diplomaţi americani, dar mulţi nu beneficiau de acoperire oficială, cunoscuţi ca CNO, şi treceau în general drept şefi de întreprinderi. În cadrul unui forum cu uşile închise pentru operatorii din străinătate, CNO au vorbit despre munca lor sub acoperire, sub falsă identitate, şi despre măsurile luate pentru a se proteja. Prea puţin s-a vorbit despre culegerea de informaţii. Contrar agenţilor din ambasade, CNO nu au imunitate diplomatică şi dacă sunt capturaţi riscă închisoarea sau, chiar mai rău, moartea. CIA a investit cel puţin 3 miliarde dolari în programul numit Iniţiativa de Desfăşurare Mondială şi numărul spionilor special formaţi a crescut de la câteva zeci la mai multe sute. În total, serviciul clandestin este estimat a avea 5.000 de persoane.
12 ani după ce Agenţia centrală americană de informaţii a început efortul important pentru a obţine acoperire oficială pentru agenţii săi în ambasade, în universităţi străine, în întreprinderi şi alte amplasamente locale pentru a culege informaţii referitoare la terorişti şi statele considerate de SUA „în afara legii“, acesta s-a dovedit o mare decepţie. „Multe întreprinderi, puţin spionaj“, comenta ironic un ofiţer superior al agenţiei. Bugetul pentru acest program a fost tăiat.
Cele mai ambiţioase eforturi au vizat Iranul, foşti ofiţeri CIA precizând că au fost create societăţi-ecran şi elaborate identităţi false pentru agenţii care încercau să recruteze surse din interiorul reţelelor iraniene de aprovizionare cu produse nucleare şi cu rachete. Autorităţile de la Teheran au reuşit să demaşte agenţi americani care au fost transferaţi la sediul CIA din Virginia sau în alte posturi în SUA.
Potrivit lui Joseph Wippl, fost şef al diviziei pentru Europa, uneori CIA nu a trimis persoanele potrivite, dar liderii agenţiei erau reticenţi în a pune spionii speciali în posturi dificile. Un alt fost agent susţine că „a existat o mare reticenţă de a pune CNO în locuri cu adevărat periculoase“.
Nereguli financiare
Un fost înalt responsabil al CIA relevă că programul a fost plin de nereguli financiare – unii CNO facturau agenţia pentru cheltuieli nejustificate şi forţau rambursarea banilor. CNO-ul cel mai cunoscut era Valerie Plame. La mijlocul anilor ’90, aflată atunci la Bruxelles, ea trecea drept analist pentru energie la o întreprindere cu sediul în Boston, Brewster Jennings&Associates, despre care CIA a recunoscut mai târziu că era o societate de faţadă. Plame şi-a menţinut falsa identitate şi a călătorit frecvent în Orientul Mijlociu sau alte zone pentru a recruta spioni în Iran şi în alte ţări.
Cariera sa în cadrul CIA a luat sfârşit în 2003, după ce responsabili ai Administraţiei Bush au lăsat să-i apară numele în presă cu scopul discreditării soţului ei, reclamat la Casa Albă pentru manipularea informaţiilor despre Irak. Disimularea spionilor ca ingineri ori consultanţi a făcut parte multă vreme din playbook-ul CIA, dar a căpătat amploare după atacurile teroriste din septembrie 2001, fiind evidentă lipsa informatorilor CIA în interiorul Al Qaeda sau alte reţele teroriste.
Nu se punea problema ca agenţii CIA să se infiltreze personal în Al Qaeda, dar lucrând în afara ambasadelor recrutau mai uşor surse locale în Pakistan, Yemen şi alte ţări, care puteau apoi primi informaţii privind banii, şi intenţiile teroriştilor.
Aglomeraţie la „Fermă“
În 2004, pe-atunci director al CIA, Porter J. Gross anunţa un nou efort de amplasare a mai multor agenţi sub acoperire pentru a câştiga ceea ce el numea „proximitatea de acces“ la planuri şi intenţii ale adversarilor Americii. La puţin timp, Congresul a adoptat o lege ce permitea ofiţerilor CIA sub acoperire care activau în străinătate să-şi păstreze salariile de la locurile de muncă civile, chiar dacă depăşeau statele de plată federale. Membrii Comisiei pentru servicii secrete a Senatului au presat CIA să meargă mai departe. Au ataşat o dispoziţie de autorizare a serviciului de spionaj „de a face tot ce e necesar pentru asigurarea că operaţiunile reuşesc“.
Agenţia a acţionat. Un număr tot mai mare de recruţi a fost semnalat la centrul CIA de formare de la Camp Peary, în Virginia, cunoscut drept „Ferma“. Cea mai numeroasă „clasă“ din istoria CIA compusă din CNO a fost în 2008. Contrar colegilor, lor le erau interzise apelurile pe telefoanele mobile şi folosirea internetului, pentru a ascunde legăturile cu CIA. Mai târziu, mulţi funcţionau în nume propriu, deţinând adevărate locuri de muncă în întreprinderi multinaţionale din lumea întreagă. Când au ajuns să penetreze reţele teroriste, CNO au suferit înfrângeri asemenea altor agenţi ai CIA.
Potrivit foştilor agenţi ai CIA, prea puţini vorbeau urdu, paşthu, dari sau alte dialecte necesare în munca de acoperire şi nu puteau să „dispară“ în culturile locale. În 2008 au apărut memoriile unui fost agent CIA, „The Human Factor“, în care sunt descrişi cei 15 ani de muncă în străinătate vizând reţele nucleare şi grupări teroriste. El a precizat că, după 2001, CIA a alocat 3 miliarde dolari pentru formarea agenţilor speciali sub acoperire în străinătate, dar numai unii au avut succes în activitatea lor.
Autorul, care a folosit pseudonimul Ismael Jones, precizează că „a existat doar un număr mic de agenţi CNO eficienţi în străinătate, şi asta nu s–a schimbat“. John Maguire, care a părăsit CIA în 2005, declară că, în 23 de ani, ca responsabil al acestui dosar, cunoaşte doar trei CNO de succes: „Agenţii speciali erau coşmarul absolut al administraţiei birocratice a agenţiei“.
