În timp ce ținem discuții despre investitorii care pleacă în Polonia că e lung drumul spre Bremen de la noi din cauza proastei infrastructuri, unul dintre puținele lucruri care mergeau la noi a fost defectat de Guvern sub ochii noștri.
Sunt la ora asta șase săptămâni de când Otopeniul nu mai merge. Azi noapte la 1, am fotografiat cozile la automatele de comandă taxi, care oricum nu mai merg, deci fraierii care fac coadă primesc răspunsul „Nu s-a găsit mașină pentru dvs.“ cel mai adesea sau așteaptă 20 de minute. Nici mașini cu tarif triplu nu sunt destule, iar vreo două automate, mai sincere, spun de-a dreptul „În curând, aici noua dvs. companie de taxi“.
În martie, totul mergea perfect, timpul de așteptare era de trei minute, doar că nu era niciun taxi manager, dar ne lua jumătate de minut, nouă, călătorilor, să arătăm străinilor cum funcționează sistemul. Era cel mai rapid și cost eficient din Europa.
Întrucât noaptea sunt multe curse și lumea trebuie să plece cu ceva mai departe, aeroportul a fost transformat de frenezia soluțiilor la penuria creată de Guvern. Mașinile cu număr de Bulgaria cu amici la Romprest, operatorul pazei, totdeauna cu favoritisme de când îi știu, s-au înființat după clienți (cine e nebun să se urce în ele). Au apărut dubițe multe, noi, fără identificare de transport, care iau lumea din zona de Plecări. Parcările de la Sosiri sunt oricum demult pline, la fel ca și parcarea de lungă durată, care, deși cea mai scumpă din Europa cu excepția Parisului, nu are niciun loc liber de vreun an. Și parcările private de peste DN1 sunt full. În schimb, cea de la Plecări, care cred că e cea mai scumpă din lume, stă goală, singurul progres după critica mea de la televiziune fiind că băieții de la Romprest au scos anunțurile să nu punem carduri în automatele UTI din care luau ei câte un bacșiș ca să arate cum merg (UTI nu cunoaște cristalele lichide și ecranele sunt de necitit). Când poliția apare pe acolo și blochează accesul la Plecări, se ajunge de partea cealaltă a parcărilor, în drum, unde ieri noapte doi tipi care mergeau la Popești-Leordeni au încercat să se urce în taxiul meu, și au renunțat cu greu (s-au oferit să stea în portbagaj, era un break, iar eu stăteam pe banchetă). S-au calmat doar când am pus șoferul să sune la stație să le trimită un alt taxi. Desigur, șoferului îi părea cam rău că nu face maxi taxi, dar s-a liniștit când i-am dat zece euro până la Romană, adică dublul cursei, pe aparat 23. Cum făcusem rost de mașină? Sunând la o firmă mare, dintre cele care nu mai au acum nici cinci la sută mașini acreditate la aeroport, de unde penuria, și luându-l din zona de Plecări după o așteptare de zece minute (e singura cale). Și ca să fie clar, nu e vorba doar de mașinile cu gaz, majoritatea mașinilor și firmelor din București nu corespund noilor standarde și de asta nu sunt taxiuri mai deloc.
Ministrul ceferist Costescu a avut o intervenție superadecvată, spunând că sunt necesare acreditările, că așa a venit bomba la BXL, în taxi. Taxiul cu bombă a venit la Plecări, nu la Sosiri, unde nu e voie să oprești, iar la noi nici să intri. Intervenția genială a statului la Otopeni a crescut de 20 de ori traficul la Plecări, unde s-au mutat informal Sosirile, cu riscurile de securitate aferente. Un agent de pază de acolo, când îi dai 10 lei, face orice deja, iar acum avem flux cu interlopi cu număr de Bulgaria. Nu există niciun fel de screening, deși în unele aeroporturi din Europa zilele astea – de exemplu la Atena – s-a introdus screening pentru mașini.
Intervenția Guvernului a crescut informalitatea și riscul, ce să mai spun de corupție, lasă zeci de mii de oameni în stradă săptămânal cu nesimțire, distruge industria de taxi și pune potențialii investitori care ajung la aeroport în fața unui spectacol premonitor de clasa întâi, cum reușesc autoritățile să încurce și ce merge bine în România.
Pentru a se crea sistemul funcțional dinainte a trebuit să moară cineva, o turistă japoneză care a luat un taxi mafiot și a sfârșit în tufe la Băneasa. De ce e nevoie acum să priceapă Guvernul că trebuie imediat să renunțe la orice restricții și că evoluția calității taxiurilor nu se va face interzicându-le accesul la Otopeni? Nu au taxiurile cum să își pună cititor de card, de exemplu, la acest preț, nu merită, iar prețul foarte scăzut – că se asociază câte doi-trei copii să meargă cu taxiul la școală în București, fiind mai ieftin ca RATB (la rândul său, în faliment) – este tot urmarea unor precedente intervenții, ale altui guvern. Că așa e cu reglementarea făcută de incompetenți, creează probleme mai mari decât eșecul pieței pe care și-au propus să îl rezolve, asta se cheamă government failure și studiem noi în școlile de politici publice. Dacă vreți taxiuri mai bune, începeți un dialog cu industria și sindicatele, nu dați întâi reguli la care nu sunteți în stare să pricepeți consecințele.
În tot acest timp, discutând cu Guvernul cum se poate face o infrastructură de cunoaștere mai bună pentru decizii, am avut, desigur, ocazia să îi trag de mânecă în privința situației de mai multe ori.
Ieri am fost informată că totul e rezolvat, și să le spun cum merge când ajung.
Ceea ce și fac în textul de față, întrebându-mă cu ce s-or ocupa SRI, Corpul de Control de la Transporturi, Costescu și așa mai departe.
