Eşecul organizării grevei generale de ieri arată clar degringolada în care au intrat confederaţiile sindicale. Nici măcar în sectorul bugetar nu au reuşit să organizeze o grevă care să cuprindă toată ţara. Explicaţiile pentru acest lucru sunt extrem de tăioase. În primul rând, mulţi lideri sindicali şi-au trădat misiunea. În loc să reprezinte cu adevărat interesele oamenilor, ei s-au folosit de sindicate pentru a crea tot soiul de firme şi de companii care, în complicitate cu managerii com-paniilor în care activează marile sindicate, au dus la îmbogăţirea fără măsură a liderilor sindicali. Atunci când liderul sindical se dă jos dintr-o maşină de 50.000 de euro, vorbele sale despre solidaritatea cu amărâtul care câştigă 250 de euro sunt greu de crezut. Apoi, liderii sindicali nu au reuşit să se desprin-dă de modelul acţiunilor sindicale de la începutul anilor 1990. Strategia conform căreia mergem 15 minute şi strigăm în faţa prefecturii şi mergem apoi la o bere nu mai funcţionează. Şi asta, pentru că oamenii vor soluţii, nu bere. De aceea, singura şansă a mişcării sindicale din România ar fi să se reinventeze după un model occidentali, în care sindicaliştii să fie partenerii patronatelor, nu doar nişte băieţi cu gura mare.
