La Floresti, judetul Soroca, orasul in care m-am nascut, exista o cruce de lemn inaltata pe locul unde s-a aflat Cimitirul Eroilor Romani cazuti in cel de-al doilea razboi mondial. Sovieticii au ras cu buldozerele cimitirul – asa cum au facut-o peste tot in imensul spatiu pe care l-au cucerit, de la Königsberg la Marea Neagra –, iar pe terenul astfel "curatat" au repartizat terenuri pentru case. E un intreg cartier de locuinte acolo, despre care nu ai crede niciodata ca au fost ridicate pe oasele ostasilor romani. Strada cu doua benzi asfaltate, separate printr-o fasie de pomi si arbusti, ce trece prin fata fostului Cimitir al Eroilor, a fost botezata bulevardul Victoriei si impodobita la celalalt capat cu un avion de vanatoare sovietic, avantat spre cer, simbolizand forta invincibila a armatei rosii. Am pus cap la cap aceste realitati duminica, a doua zi de Inviere, cand am vizitat impreuna cu parintii mei si cu dl Vasile Moldovanu, directorul muzeului din localitate, Crucea Eroilor Romani. Cred ca este un moment potrivit sa fac aceasta evocare acum, in Saptamana Luminata, pentru a ne aminti ca exista lucruri ce definesc intr-o masura mai mare fizionomia unui popor decat obscenitatile politice expuse sub lumina reflectoarelor in Romania sau decat abuzurile regimului comunist din Republica Moldova.
La cincisprezece zile dupa ce au atins Nistrul la Soroca, diviziile 170 si 198 germane, precum si Divizia 8 infanterie romana, au fost indreptate spre sud-vest, in zona Vaii Rautului, unde au avut de infrant o puternica defensiva sovietica. La Cimitirul Eroilor Romani din Floresti au fost inhumati 363 de militari, cazuti pe aceste locuri intre 14 si 18 iulie 1941. Dintre ei mai mult de jumatate, mai precis 205, au ramas neidentificati. Memoria ostasilor romani care s-au sacrificat pentru eliberarea Basarabiei de comunism a trebuit sa astepte circa 50 de ani pentru a iesi din ilegalitate. Cel care si-a dat toata silinta pentru asta, la Floresti, este entuziastul muzeograf Vasile Moldovanu. In 16 iulie 2000, prin implicarea Fundatiei Romane "George Pomut" de la Timisoara, pe locul fostului Cimitir al Eroilor Romani a fost inaugurata rastignirea de lemn despre care vorbeam, executata de artistul Eugen Barbos, fiind a patra troita militara inaltata in afara granitelor actuale ale Romaniei. A fost o ceremonie impresionanta, cu participarea unor preoti de pe ambele maluri ale Prutului si a autoritatilor locale, inclusiv a prefectului de Soroca. In 2001, dupa venirea comunistilor lui Voronin, interesul pentru crucea de lemn de pe bulevardul Victoriei a scazut, desi oamenii au continuat sa depuna flori la poalele ei. Noii guvernanti s-au grabit in schimb sa infrumuseteze memorialul sovietic din Floresti, amenajand si un "foc vesnic", care arde zi si noapte. Fiecare putere cu mortii ei, cum se spune. Neglijarea Eroilor romani, a celor disparuti sau a celor vii – pentru ca in Basarabia mai traiesc cateva mii de fosti combatanti ai Armatei Regale, atatia cati au supravietuit razboiului si lagarelor de exterminare staliniste –, continua sa mutileze destinul postsovietic al acestei vechi provincii romanesti.
In Republica Moldova, ultima conflagratie mondiala furnizeaza subiectul unor intense dezbateri politice, in care istoricii de meserie au rolul de adjuvanti ai unor teze preexistente. Eliberare sau ocupatie? Aceasta dilema invaluie deopotriva datele de 28 iunie 1940, 22 iunie 1941 si cea de 24 august 1944, cand a avut loc asa-zisa operatiune Iasi-Chisinau. Fortele politice isi extrag legitimarea in functie de interpretarile formulate pe seama acestor evenimente. Comunistii ridica in slavi biruinta sovieticilor in cel de-al doilea razboi mondial, excluzand, semnificativ, orice referinta la puterile occidentale aliate (o camaraderie de arme inconfortabila pentru ei) si instrumentand propagandistic crimele lui Antonescu impotriva evreilor. Partidele filoromane de la Chisinau au viziuni diametral opuse. Solutia iesirii din acest clinci interminabil nu poate fi decat devoalarea intregului adevar despre tragediile celui de-al doilea razboi mondial si ale deceniilor ce au urmat si, daca ar fi posibil, instituirea unui moratoriu asupra manipularilor istoriei.
In lipsa unui proiect de viitor capabil sa puna capat acestor dispute, trecutul ramane un element mult prea activ in confruntarile politice ale prezentului.
Pana nu vor fi definite valorile Moldovei europene, Eroii romani care zac sub asfaltul Florestilor vor astepta in van ca jertfa lor sa-si recapete sensul pierdut si omagiul pe care il merita.
Vitalie Ciobanu este scriitor din Chisinau
