Subsemnata MIHAILA SANDA CRISTINA, nascuta la 25 decembrie 1960 in Bucuresti, fiica lui Alexandru si a Constantei MIHAILA, de profesie profesor de limbi straine, incadrata pe post de traducator la I.C.P.M.C – Bucuresti, fara antecedente penale, necasatorita, domiciliata in Bucuresti, Aleea Poiana Mare, declar urmatoarele:
In noaptea de 22/23 decembrie 1989, cand au inceput atacurile teroriste, avand domiciliul foarte aproape de Ministerul Apararii Nationale, am putut vedea pe fereastra trei elemente teroriste. Erau imbracate civil, unul din ei era intr-o scurta deschisa la culoare, si detineau arme. In spatele blocului meu se afla o ghena de gunoi luminata de un felinar. Sub acest felinar se aflau acesti trei indivizi cand i-am vazut. Doi din ei trageau focuri spre minister, iar cel cu haina deschisa tragea focuri razant cu laterala blocului din dreptul lui. Mentionez ca pe parcursul facultatii am fost si eu instruita si am avut ocazia sa vad si sa manuiesc deseori arma. De aceea probabil mi-a atras atentia arma pe care o manevra individul pe care l-am mentionat. Era o arma scurta, mult mai scurta decat cea cu care umblasem eu in facultate, iar focurile erau trase la foc automat. In acest timp, ceilalti doi se deplasau pe rand pe directia ministerului, dupa care se repliau printre blocurile noastre. Aceasta situatie s-a mentinut cateva minute, dupa care nu i-am mai vazut, dar am distins zgomotul armelor lor in zona Complexului comercial „Orizont”.
A doua noapte, 23-24 decembrie, am vazut pe geam, in coltul blocului meu, alti doi indivizi, care erau imbracati in uniforme kaki si aveau casti metalice pe cap. Aceste lucruri au fost aduse la cunostinta ofiterului de serviciu al Ministerului Apararii Nationale, telefonic, de catre fratele meu, SOARE OVIDIU.
A treia noapte, 24-25 decembrie, am primit un telefon de la varul meu, SOARE MARIUS, care ma anunta ca este sanatos si voia sa stie cum suportam noi evenimentele de la Orizont. In timp ce vorbeam la telefon, se auzeau focuri de arma si eu tocmai incepusem sa-i povestesc ce vazusem in primele doua nopti. El fiind tot ofiter de securitate, mi-a spus ca atunci cand voi mai vedea ceva demn de semnalat sa-i dau telefon ca el sa poata anunta trupele USLA, care activau in apropiere. Imediat dupa aceea am zarit un terorist civil, care se deplasa dinspre complexul HO SI MIN spre blocul meu. Am dat telefon si am anuntat prezenta lui varului meu, dand pozitia exacta a individului si modul in care tragea focuri.
La aproximativ un sfert de ora, varul meu mi-a telefonat si mi-a spus ca acel individ fusese capturat de trupele USLA.
Aceasta este declaratia pe care o sustin si o semnez.
12 februarie 1990
