O himeră chimică ar putea într-o zi ajuta la descompunerea materiei plantelor în biocombustibil. Această performanță implică amestecarea de enzime de la două tipuri de bacterii, care mănâncă plante, care, in mod normal, nu s-ar fi întâlnit niciodată în natură.
Producătorii de biocarburanți utilizează zaharurile din culturi, precum porumbul, pentru a crea combustibil alternativ, care este mai ecologic decât benzina sau cărbunele. Dar biocombustibili care folosesc materie ieftină, plante la scară largă, frunze sau ierburi, ar putea fi chiar mai atractive decât culturile alimentare. Problema este că acele părți ale plantelor care sunt bogate în celuloză sunt un compus structural robust, care este greu de descompus.
Microbii care traiesc in medii bogate in oxigen folosesc enzimele care plutesc liber in interiorul celulelor lor pentru a digera astfel de materii vegetale. Bacteriile care traiesc in locuri cu un nivel scăzut sau fără oxigen – în stomacul unui vaci, să zicem – folosesc, în schimb, construcții complexe de enzime cunoscute sub numele de "cellulosome". Enzimele libere au o acţiune rapidă, în timp ce cellulosomele sunt mai lente, dar extrem de eficiente.
Yonathan Arfi și Ed Bayer de la Institutul de Știință Weizmann din Rehevot, Israel, au reușit să creeze o reacție chimică care fuzionează o enzimă liberă, foarte eficientă împotriva celulozei, cu una cellulosome. Hibridul rezultat este rapid şi eficient în transformarea celulozei în zaharuri utile.
Până acum, bacteriile care prin diferite procese au evoluat de-a lungul a miliarde de ani în bacterii anaerobe nu au avut niciodată ocazia de a lucra cu cele care au evoluat separat în bacterii aerobe. "Două enzime care nu ar avea niciun sens în natură au această sinergie funcţională." spune Brian Fox, un biochimist de la Universitatea din Wisconsin, Madison.
Bayer afirmă că aceată avansare încă nu este suficientă pentru a face biocombustibili mai buni, dar ne îmbunătăţeşte înțelegerea agenţilor implicaţi. "A fost foarte distractiv pentru noi. E ca şi cum te-ai juca cu Lego, doar că într-o eprubetă."
Vincent Eijsink de la Universitatea norvegiană de ştiinţe ale vieţii spune că această cercetare ar putea ajuta la crearea unei noi generaţii de biocombustibili care nu se bazează pe culturi alimentare.
Folosind tehnologiile existente, prima tranşă de plante pentru biocombustibili la scară comercială tocmai apar online. O centrală operată de Novozymes în Crescentino, Italia, deja produce 50 de milioane de litri de etanol pe an din paie de orez. Du Pont construieşte o centrală de 113 milioane de litri care să digere frunzele şi tulpini de porumb în Nevada, Iowa, iar compania spaniolă Abengoa urmează să deschidă o centrală asemănătoare în Hugoton, Kansas.
