Editia de Dobrogea a cotidianului „Romania libera” a publicat, cu mai mult timp in urma, o ancheta care a avut ca subiect asezamantul „Casa Soarelui”, patronat de fundatia engleza „Ajutati copiii Romaniei!”. Din nefericire, nici pana la aceasta data nu s-a gasit o solutie prin care activitatea asezamantului sa poata continua. Din Legea spitalelor a fost omisa (cu sau fara stiinta?!) posibilitatea finantarii activitatilor din unitatile care acorda asistenta paleativa bolnavilor incurabil, asa cum sunt copiii care au beneficiat de ingrijiri la Casa Soarelui. Demersurile intreprinse, pana acum, de conducerea fundatiei engleze s-au lovit de indiferenta sau inconstienta autoritatilor romane.
„Cum ar fi daca ati fi parintele unui copil, iar medicul v-ar spune ca este seropozitiv?! Unde v-ati duce?! Cu cine ati vorbi?! Daca ar sti ca aveti astfel de probleme, rudele, prietenii, vecinii v-ar mai vorbi?!”. Acestea au fost cuvintele cu care Christine Kirke, presedintele Fundatiei „Ajutati copiii Romaniei!”, a initiat un monolog despre ce inseamna „Casa Soarelui” pentru copiii bolnavi de cancer sau infectati SIDA si parintii lor. Asezamantul a fost inaugurat in 2002, iar autoritatile locale, inclusiv un secretar de stat din Ministerul Sanatatii, au apreciat efortul englezilor de a face ceva pentru copiii din Romania. Mai mult chiar, „Casa Soarelui” a fost inclusa in programul vizitelor oficiale ale diferitelor personalitatati pentru a oferi o mostra de preocupare pentru soarta copiilor condamnati la moarte. Daca ar fi existat, intr-adevar, interes pentru ceea ce a vrut sa realizeze fundatia engleza, cu sprijinul Politiei Metropolitane londoneze, lucrurile ar fi stat, acum, cu totul altfel. Aproape de fiecare data cand strainii se straduiesc sa faca ceva, indiferent de domeniu, romanii reusesc sa-si dea cu stangul in dreptul pentru a transforma proiectele in… nimic.
Ministerul Sanatatii tace
In baza unui contract cu Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Constanta, personalul angajat la „Casa Soarelui” (instruit si autorizat sa acorde ingrijiri paleative) ar fi trebuit sa-si primeasca salariul. Aceasta si alte probleme de ordin financiar ar fi fost cele a caror rezolvare ar fi revenit statului roman. Englezii se achitasera de responsabilitatile ce le revenisera prin transformarea actualului sediu intr-un loc in care copiii bolnavi veneau cu placere si unde se simteau in largul lor, puteau fi ei insisi, fara teama ca vor fi respinsi pentru ca stigmatul bolii de care sufera ii separa, fara voia lor, de cei din jur. „Vacantele” la „Casa Soarelui” au stat la baza prieteniilor care s-au legat intre copiii care au venit din toata tara, dar si intre parintii care, astfel, mai puteau sa-si traga sufletul dupa lupta cu boala propriilor copii si toate problemele legate de ingrijirea lor. Christine Kirke a spus ca demersurile pe care le-a intreprins pentru a constientiza oficialitatile romane de importanta mentinerii in functiune a asezamantului s-au lovit de zidul indiferentei amabile. Ministrul Sanatatii nu a putut fi contactat, dar nici alti oficiali care ar fi putut decide cu privire la rezol-varea problemei finantarii activitatii.
Proiectul se duce de rapa
Fundatia engleza intentiona sa se apuce de construit, la „Casa Soarelui”, mansarda care ar fi permis crearea mai multor locuri de cazare pentru copii. Materialele de constructie au fost depozitate in curtea interioara, dar banii pentru efectuarea lucrarilor au fost folositi pentru plata salariilor personalului. Efortul financiar nu a mai putut fi suportat. Angajatii au fost trecuti in somaj, dar au continuat sa vina la serviciu ca si cum si-ar fi primit salariile. Christine Kirke spune ca aceasta este dovada schimbarii mentalitatii oamenilor cu care a lucrat: gandirea occidentala a ajuns, astfel, si in Romania. Numai mentalitatea celor care trebuie sa ia decizii nu s-a schimbat. Indiferent de nivelul la care se afla, de la cel local la cel central, responsabilii se ascund in spatele multitudinii problemelor pe care le au de rezolvat. Daca pana la sfarsitul acestei saptamani Christine Kirke nu va primi asigurari certe cu privire la implicarea romanilor in rezolvarea situatiei in care se afla asezamantul, fundatia engleza isi va inceta activitatea la Constanta. Reactia parintilor ai caror copii sunt beneficiarii directi ai asistentei paleative acordate la „Casa Soarelui” a fost prompta. Si eforturile lor de a demonstra necesitatea unui astfel de loc in care copiii sa poata fi ingrijiti s-a lovit de indiferenta autoritatilor romane. Membrii celor 23 de organizatii care reprezinta copiii infectati HIV din Romania vor iesi in strada. Poate doar asa mai-marii tarii vor reusi sa auda strigatul de disperare a unor parinti care, zi de zi, asteapta sa se desparta, prematur, de cei carora le-au dat viata.
