Statuia politicianului Iuliu Maniu, amplasată în Piața Ștefan Cel Mare, a fost pusă la pământ, cu câteva zile înainte de comemorarea a 70 de ani de la moartea sa în închisoarea de la Sighet.
Pe 5 februarie, de la ora 18.00, la statuia lui Iuliu Maniu se vor depune coroane de flori, având în vedere că se împlinesc 70 de ani de la moartea sa. El a fost aruncat în groapa comună de la Sighet, scriu cei de la monitorulcj.ro.
În zonă, au rămas doar soclul și o coroană de flori rămasă de când s-au împlinit 150 de ani de la nașterea politicianului.
„În primul rând, aș dori să îi asigur pe toți clujenii cu privire la faptul că statuia lui Iuliu Maniu reprezintă un monument valoros al orașului nostru și statuia va fi păstrată pe același amplasament. Având în vedere proiectul european aferent străzilor din zona centrală (Kogălniceanu, Baba Novac etc), statuia a fost luată de pe soclu și așezată lângă zidul bastionului învelită intr-o protecție de pânza, pentru că prin proiect se reface cota solului și soclul statuii, după care se repune pe poziție. La fel s-a procedat cu statuile lui Eminescu și Blaga în cadrul proiectului din fața Teatrului Național. Luni vom comunica întregul calendar de lucru în zonă pentru informarea tuturor celor interesați. Va asigurăm, încă o dată, de întregul nostru respect și apreciere față de marea personalitate a politicii românești, Iuliu Maniu. Specialiștii nu au recomandat mutarea statuii luate de pe soclu, pe perioada lucrărilor, în vederea evitării oricărui risc de deteriorare”, a precizat primarul Emil Boc.
Acțiunea Primăriei Cluj-Napoca a stârnit reacții foarte virulente în mediul online
„ S-a deranjat vreun jurnalist să meargă la fața locului și să întrebe ce s-a întâmplat?
S-a comentat pe vreun canal de știri această situație aberantă?
Chiar nu mai este loc în țară această pentru Iuliu Maniu, unul dintre cei mai prestigioşi oameni politici din istoria României, membru de onoare al Academiei Române, cu o carieră politică ce s-a întins pe parcursul a 56 de ani. Iuliu Maniu a luptat cu perseverenţă împotriva tendinţelor autoritare că un adevărat apărător al democraţiei.
S-a implicat activ în realizarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, iar din funcţia de preşedinte al Consiliului Dirigent a reuşit integrarea rapidă a administraţiei din Transilvania în cea a României reîntregite. Calitatea care l-a consacrat în prim planul scenei politice a fost moralitatea ireproşabilă, motiv pentru care era numit „sfinxul de la Bădăcin”, locul unde a copilărit şi unde la maturitate se retrăgea pentru a se odihni”, a scris pe Facebook Adriana Carmen Enescu, nepoată a omului politic național-țărănist, Ion Diaconescu.
Și istoricul clujean Cornel Jurju a luat atitudine față de acest gest fără precedent și foarte puțin cugetat de cei care execută lucrări acolo.
„ Dumnezeule iartă-ne!
Am pus în seara asta câteva flori la statuia lui Iuliu Maniu, acum răsturnată și abandonată pe caldarâmul Clujului.
Cam atâta prețuire au ștabii orașului pentru memoria lui Iuliu Maniu, omul care a pus umărul la facerea României Întregite și care a fost ucis/martirizat de comuniști.
Duminica viitoare, pe 5 februarie, se vor împlini 70 de ani de când marele patriot Iuliu Maniu a trecut la Domnul în închisoarea de exterminare de la Sighet”, a transmis acesta pe Facebook.
Emil Boc dă vina într-un final pe firma care execută lucrări
„ Si eu regret cele întâmplate cu statuia lui Iuliu Maniu. În mod regretabil, firma care efectua lucrări in zona la un proiect european a intervenit fără sa întrebe sau sa informeze pe cineva cu privire la afectarea statuii.
Am dispus ca pana luni sa îmi prezinte un grafic al lucrărilor in zona , inclusiv de protejare decenta a statuii lui Iuliu Maniu. Va asigur de respectul nostru pentru marea personalitate a politicii românești, Iuliu Maniu.
Statuia va fi reamplasată pe aceeași locație imediat ce lucrările de modernizare a zonei vor fi finalizate, pe baza unui grafic accelerat de lucrări”, a scris edilul pe Facebook, potrivit cluj24.ro.
Vestea morții lui Iuliu Maniu la Sighet s-a răspândit după ce trupul martirului a fost târât, iar capul lui s-a lovit repetat de scările de piatră
„ Marele om de stat,Iuliu Maniu, a murit în ziua de 5 februarie 1953 la Penitenciarul din Sighet, după o lungă şi grea suferinţă, ca urmare a anilor de tortură la care a fost supus. Unificatorul şi creatorul statului naţional modern, fost prim ministru al României, fost şef al PNŢ şi al Partidului Naţional Român din Transilvania, fost membru în Parlamentele din Bucureşti şi din Budapesta, fost şef al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj, nobil din Bădăcin şi lider al Opoziţiei democratice, apropiat al regelului Mihai, s-a sfârşit în chinuri cumplite, iar rămăşiţele sale pământeşti, fiind aruncate într-o groapă comună de caralii ţapinarului Vasile Ciolpan, conducătorul închisorii, ulterior, culmea, decorat de Emil Constantinescu (uterior, fiindu-i retrasă). Nici în ziua de azi nu s-au găsit rămăşiţele pământeşti ale fruntaşului ţărănist.
În iarna anului 1953, Maniu avea vârsta de 80 de ani. Era singur într-o celulă de 2/3 metri. Paralizase. Nu-şi mai simţea trupul de la atâtea bătăi. Perfect lucid, însă, asculta rugăciunile cardinalului Hossu. Un gardian cu frică de Dumnezeu i-a facilitat lui Corneliu Coposu un ultim dialog cu înţeleptul de la Bădăcin. “Ei voi sfârşi aici. Această nenorocire va mai dura vreo 20 de ani, după care va trebui să reangajezi PNT-ul în lupta pentru democraţie”, aşa i-ar fi spus atunci secretarului său particular.
Conform mărturiilor preotului bănăţean Raţă, când a fost adus să convieţuiască în celulă cu Maniu, marele om politic avea picioarele putrezite, în nişte pantaloni ca de tablă. A cerut o găleată de apă caldă, l-a spălat pe bătrân şi i-a tăiat cu o foarfecă primită de la un gardian milos armura de puroi, putreziciune şi umezeală. I-a curăţat escarele, dar picioarele erau deja necrozate. I-a îndepărtat viermii din ţesuturile moarte. A fost lucid, conform mărturiilor preotului, până în ultimul moment al vieţii pământene: “Mergeţi şi vestiţi cauza noastră”, i-ar fi spus pe patul de moarte.
În ziua de 5 februarie, trupul său neînsufleţit a fost pus într-un sac. Deţinuţii care au supravieţuit regimului de exterminare au mărturisit că vestea s-a răspândit prin limbajul morse. Pe scări, se auzea zgomotul ţestei sale care lovea lespezile de piatră. Ar fi fost, conform unor mărturii, dus fie în satul Giuleşti, nu departe de închisoare, fie în groapa comună a închisorii.
Regimului îi era frică şi de moartea ziditorului României moderne. Vasile Ciolpan ar fi comunicat, conform arhivelor, la Bucureşti, doar atât: “În celula nr…s-a stins lumina” ”, scrie site-ul mariusghilezan.ro.
Trupul lui Iuliu Maniu nu a fost găsit niciodată, iar marele martir al neamului nostru nu are nici acum loc de veci unde să fie omagiat așa cum i se cuvine celui care a preferat să fie înfrânt și suprimat fizic de un regim criminal, dar ideile lui să supraviețuiască și să-l facă nemuritor.
În schimb, politicieni versați ca Emil Boc caută „nemurirea în politică” fiind mereu în tabără câștigătoare, din studenție și până la pensie. Fie ea Uniunea Asociatiilor Studenților Comuniști din România (UASCR) din Cluj unde „piticul” cu ritmul vorbei „ca mitraliera” ridica ode în vremea comunismului, la funcția de „prim-muștiuc” al președintelui Băsescu între 2008 și 2012, iar acum ca edil-șef al Clujului unde istoria îi scapă printre degete, prea ocupat cu dezvoltarea și progresul orașului.
În 1919 Iuliu Maniu a salvat Viena de bolșevism. Oare cine mai salvează azi România de ignoranță, ingratitudine și prostie?
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
