Una dintre cele mai elegante galerii de arta din Capitala este holul de la parterul Palatului CEC. Dupa ce, in 1998, a fost inchis pentru renovare, impozantul palat al celei mai vechi banci din Romania, CEC, s-a redeschis in 2005. Un an mai tarziu, holul de la parter, eliberat de ghisee, a fost pus la dispozitia artistilor si a publicului vizitator, gazduind expozitii de arta plastica deschise in toate zilele lucratoare ale saptamanii.
Aici este gazduita in prezent o expozitie de pictura de grup, in care lucrarile sunt semnate de elevi de la Tonitza si de pictorita-profesor Monica Gorovei, cea care de o viata se dedica formarii si sprijinirii tinerelor talente.
Elevii clasei a VI-a B de la Tonitza sunt incontestabil talentati, lucrarile prezente in aceasta expozitie dedicata primaverii fiind pentru viitorul lor artistic o veritabila carte de vizita. Dar ce nu se stie, decat de catre cei apropiati, este ca acesti copii sunt si norocosi, avand in dna Monica Gorovei o diriginta care face pentru ei ceea ce, de obicei, doar parintii fac pentru copiii lor. Faptul ca cele 30 de lucrari ale acestor elevi sunt expuse in holul Palatului CEC se datoreaza dirigintei lor, dna profesoara Monica Gorovei, care in spatiul expozitiei sale a adus copiii de a caror educatie si formare artistica se simte raspunzatoare.
O multime de elevi si de parinti au asistat in dupa-amiaza in care s-a deschis expozitia la un spectacol care a amintit de serbarile scolare de odinioara. Pe muzica unui vals de Johann Strauss, copiii au prezentat un minispectacol de primavara, o feerie imaginata de dna Gorovei.
"Expozitia si intreaga manifestare artistica s-au realizat cu efortul tuturor copiilor. Unii au ajutat la inramarea lucrarilor, altii la transportul si aranjarea lor. Ei sunt foarte mandri ca expunem impreuna, la Palatul CEC", a remarcat dna Gorovei.
Multe dintre tablouri reprezinta compozitii cu motive florale, intr-o gama cromatica foarte diversa. Iar tripticul filozofic-pictural al Monicai Gorovei, simbolizand viata, pare ca asista, ca intr-o contemplatie tacuta, la jocul plin de viata al formelor si culorilor prin care copiii-pictori isi exprima, cu sinceritate, bucuria de a trai.
