Editura Casa Radio nu mai este chiar o editura tanara. A fost infiintata in 1998 si de atunci a inregistrat succese frumoase. Iata insa ca implinirea unui septenal (1998-2005) nu ii este de bun augur. Dl Sebastian Sarca, directorul editurii, este contrariat. I s-a comunicat din partea actualului director general al Radiodifuziunii, doamna Maria Toghina, ca va trebui sa-si intrerupa activitatea in aceste ultime patru luni ale anului. I s-au facut promisiuni ca din 2006 editura va fi din nou pusa pe roate, dar cine traieste in Romania stie ce inseamna totusi o promisiune.
Spre deosebire de alte edituri, Editura Casa Radio are un profil special. Nu editeaza numai carte sau albume, ca alte edituri, ci si CD-uri si CD-ROM-uri. Cu alte cuvinte, impleteste sunetul cu cuvantul.
Unica printre edituri
In acest sens, produsul sau absolut original si care nu intamplator se si vinde foarte bine este cartea audio (audio-book), formata atat din text tiparit, cat si din suport fonic, adica un disc minuscul varat intr-un pliu al copertei. In acest an, editura a publicat cu ocazia semicentenarului mortii lui George Enescu un audio-book, o carte si un ciclu de 20 de CD-uri. In lucru se afla un mare numar de titluri cuprinzand clasici, de la Rebreanu si Blaga pana la Alice Voinescu si Labis. Tot acest proiect se va prabusi in conditiile in care editura isi va suspenda activitatea. Am vrut sa aflu de la domnul Sarca dedesubturile acestei masuri indreptate impotriva editurii. Din pacate, nici domnia sa nu stie mare lucru. Mi-a explicat insa ca pe vremea directoratului Seuleanu a fost unul dintre putinii din Radio care au incercat sa se opuna acelui manageriat dezastruos. A depistat scurgeri mari de fonduri si a vrut sa afle cum functioneaza “mecanismul” . Astfel, a simtit pe propria-i piele represaliile. Fostul director general avea de gand sa “externalizeze” editura pentru a face din aceasta o firma particulara de unde, la o adica, erau storsi alti bani. Din fericire, planul acesta nu a tinut. L-am intrebat pe domnul Sarca ce motivatie a primit de la actualul director general in clipa in care a fost anuntat ca editura urmeaza sa-si intrerupa activitatea. “Simplu, nu sunt bani, dar cum sa nu fie cand editura pana in acest moment a mers numai in profit si tot ceea ce am scos, mai ales carte pentru copii, s-a vandut foarte bine. In 2004 au fost investite in jur de patru miliarde de lei, din care au fost recuperate peste doua miliarde, restul aflandu-se pe piata in procesul vanzarii. Iar cartea se vinde in Romania cum se vinde. In nici un caz editura nu poate fi invinuita sub acest aspect al rentabilitatii.”
Oala comuna
Probabil ca ceea ce se intampla la Editura Casa Radio nu este decat un efect post-Seuleanu. Orice institutie mamut care se bazeaza pe o excesiva birocratizare nu poate supravietui daca nu-si as-cunde pierderile, daca nu uniformizeaza in sens negativ activitatea diverselor compartimente, in asa fel incat totul pana la urma sa se verse intr-o oala comuna. Este exact ceea ce nu a dorit si nu doreste domnul Sarca. “Spre deosebire de "Revista Radio", ne-a marturisit , care a avut si are retu-ruri in proportie de 67%, editura mea, dincolo de prestigiu, fiindca este singura care prin enciclopedia si bibliografia radiofonica face o munca unica in cultura romaneasca, a lucrat tot timpul pe plus. Am publicat clasici, dar si contemporani, Nichita Stanescu, Ana Blandiana, Mircea Cartarescu. Suntem deschisi astfel spre tot ce este valoare si nu apartinem doar trecutului.”
Redistribuirea oamenilor
Poeta Ioana Diaconescu, care a lucrat multa vreme in Radio si vede lucrurile din interior, ne-a spus: “Lucrurile nu stau deloc bine. Probabil ca nu stiti, dar oamenii care apartineau editurii si care se ocupau de distributie au fost luati de aici si pusi in subordinea serviciului comercial. Cei cinci redactori ai editurii probabil ca vor cunoaste o soarta similara, repartizati cine stie unde. Conditia care i s-a pus editurii, de a nu mai scoate nimic inainte de a-si epuiza stocul, este aberanta. Editura aceasta, ca orice alta editura, nu este supermarket sa vanda tot si sa se reaprovizioneze. Orice editura functioneaza cu produse in stoc. Ca sa nu mai vorbesc de profilul unic al Editurii Casa Radio.”
In mod normal aceste argumente ar trebui sa sensibilizeze actuala conducere a Radiodifuziunii, pentru a o determina sa revina asupra hotararii. Dar se pare ca epoca post-Seuleanu nu se deosebeste foarte mult de epoca Seuleanu.
