Putina lume stie ca, dupa al doilea razboi mondial, cand americanii au propus Europei planul Marshall in vederea reconstructiei, singurul lucru pe care l-au cerut in schimb a fost ca filmele produse la Hollywood sa circule fara restrictie in tarile ajutate. Iata, citata din memorie, fraza unui senator care justifica astfel aceasta conditie la prima vedere cel putin bizara: "Europenii vor vedea intai filmele noastre, iar apoi vor cumpara produsele noastre".
si chiar asa a fost. Europa, dar si intreaga planeta au intrat intr-un adevarat delir: toata lumea si-a dorit sa aiba blugi si T-shirt-uri, sa bea coca-cola, sa manance "hot dogs" si "burgers" si sa mestece "chewing gum". Filmele produse la Hollywood au fost cea mai formidabila masina publicitara inventata vreodata pentru a raspandi pe glob un model economic si comportamental. Masina americana, locuinta americana cu piscina, bucataria americana dotata in primul rand cu un frigider urias, cartierul de locuinte american in care proprietarii isi taie mandri gazonul cu masini de tuns iarba sofisticate, toate acestea si alte milioane si milioane de imagini s-au infiltrat in miliarde de creiere. Visul american a devenit unul planetar, pentru ca toata lumea a inceput de fapt sa considere modelul de viata si de consum american drept idealul suprem. Iar evaluarea reusitei in viata n-a mai avut decat doua variabile: ori ajungi ca ei, ori esti un ratat.
Sigur, Hollywoodul a produs uneori si filme cu accent critic, iar numerosi producatori americani independenti n-au ezitat sa demoleze "visul american", sa-i puna in evidenta limitele, stupizenia, contradictiile. Aceste palme aplicate pe fata a milioane de pamanteni hipnotizati, venite chiar de la hipnotizator, n-au reusit insa sa produca nici un efect de trezire durabila. Masina de spalat creiere a Hollywoodului a fost mai puternica, iar antidotul, chiar daca vine tot de la americani, nu-si mai face efectul.
Cu greu reusesc acum diverse cifre comparative sa puna in lumina caracterul dezastruos si spoliator pentru planeta al modelului american. Cum reuseste el, americanul, sa consume de doua ori mai multa electricitate decat un francez (care francez oricum consuma, el, de 14 ori mai multa electricitate decat un african)? Cum face americanul ca sa consume de trei ori mai multa apa decat oricare alt locuitor al planetei? Cum fac ei, americanii, care reprezinta doar 5 la suta din populatia mondiala, sa consume, doar ei singuri, un sfert din resursele naturale mondiale si sa elimine in atmosfera, doar ei singuri, o treime din cantitatea de bioxid de carbon care provoaca efectul de sera? Se gandeste oare el, americanul, atunci cand arunca zilnic in jur de 2,3 kilograme de deseuri, ca semenii sai din tarile in curs de dezvoltare produc de cinci ori mai putine gunoaie? Dar culmea ridicolului pentru modelul american se ascunde poate intr-o alta realitate, si anume in aceasta tendinta a americanilor de a construi case din ce in ce mai mari, in care insa locuiesc din ce in ce mai putin, in timp ce compozitia familiala este din ce in ce mai restransa ca numar (trei persoane in medie).
Daca acesta este "visul american" care ne fascineaza pe toti, atunci fie ca suntem nebuni, si pe undeva ne meritam soarta, fie ca este momentul sa ne trezim si sa vorbim ceva mai des despre modelul societatii viitoare. Paradoxul face ca acest model caruia Hollywoodul i-a facut o publicitate enorma incepe sa fie contestat acum chiar de o generatie de actori de la Hollywood. Robert Redford denunta cu vehementa politica lui Bush in multe privinte si incearca sa-i convinga pe politicienii americani ca Statele Unite au datoria morala de a ratifica protocolul de la Kyoto, o conventie menita sa reglementeze cat de cat dreptul de a polua. Leonardo DiCaprio a devenit membru al unei organizatii ecologiste si considera ca Statele Unite ar trebui, in sfarsit, sa dea un exemplu in materie de protectie a mediului inconjurator. Julia Roberts militeaza pentru accelerarea cercetarii in domeniul carburantilor care nu polueaza si a anuntat ca isi va construi o casa cu incalzire bazata numai pe energie solara.
Greu de spus in acest moment daca asistam la un fenomen de moda care se va dezumfla peste cateva luni sau la aparitia unei avangarde de artisti si intelectuali care isi pun notorietatea in slujba obiectivelor ecologice. Gesturile acestor vedete au, in orice caz, un rasunet mondial datorita presei (in special populare), focalizata zi si noapte pe ei. Cand un expert ecologist avertizeaza ca in cateva decenii planeta va avea 20 milioane de "refugiati climaterici", putini sunt cei care tresar la gandul acestei perspective. Dar, cand George Clooney renunta la masina sa sport hiperpoluanta si incepe sa circule cu o masina electrica, ei bine, gestul sau devine simbolic.
Matei Visniec, scriitor roman stabilit in Franta
