La fiecare început de primăvară, în Bucureşti, după ce se topeşte zăpada, toată mizeria şi toate gunoaiele abandonate pe timpul iernii ies la suprafaţă. Se întâmplă an de an, dar de mult nu am văzut o Capitală atât de cenuşie şi de tristă, amintind de anii regimului Ceauşescu: autobuze decrepite şi supraaglomerate, spitale de stat îmbătrânite, focar de infecţii rezistente la cele mai dure antibiotice şi un trafic de coşmar.
Unul din prietenii mei din acest oraş, un inginer – să-i spunem Vasile Ionescu – îmi povesteşte că merge pe jos timp de 30 de minute până la prima staţie de metrou, pentru că, la ore de vârf, circulă mai repede decât maşinile sau autobuzele blocate în coloane nesfârşite. De ani întregi, domnul Ionescu îmi povesteşte ce ar trebui făcut, soluţii banale pe care le-a văzut circulând prin lume, nu vreo idee revoluţionară, cu efecte necunoscute.
De exemplu, Bucureştiul este una din foarte puţinele capitale europene care nu au o centură cu patru benzi – nici nu îndrăznim să ne gândim la o autostradă – aşa că mare parte din traficul greu trece prin oraş. Despre benzile unice pentru transportul în comun se discută de cel puţin 20 de ani, dar nici acum nu există. În loc ca în centrul oraşului să se construiască noi şi noi parcări ieftine, care atrag traficul, ar trebui impusă o supra-taxă pentru toate maşinile care circulă prin zona zero a oraşului.
Prietenul meu, deşi inginer, ştie că aşa numita „congestion tax” – taxa pentru aglomeraţie – este o măsură specifică economiei de piaţă pentru utilizarea unui bun public supra-utilizat la ore de vârf. Milano, Roma, Londra sau Singapore sunt doar câteva dintre oraşele unde a fost impusă această supra-taxă, efectul fiind că reduce poluarea şi finanţează mijloace alternative de transport.
Finalizarea unor banale linii de metrou – din Drumul Taberei şi Bucureştii Noi – se tergiversează inexplicabil, iar despre linia Universitate-Colentina nu se mai aude nimic. Sunt doar câteva din ideile pe care le dezbat cu prietenul meu, dar finalul discuţiilor este mereu acelaşi: de ce a avut acest oraş ghinionul să cadă pe mâna unor nesimţiţi – iertaţi-mi termenul dur – care nu fac nimic, în afară de a-şi rotunji averile personale?
Mi-am adus aminte de această discuţie acum câteva zile, când TomTom a publicat studiul care arată că Bucureştiul are cel mai nenorocit trafic din Europa, fiind pe locul cinci în lume. În fiecare zi, şoferii stau cu o oră în plus în trafic.
M-aş fi aşteptat ca doamna primar Gabriela Firea să apară imediat la televizor şi să ne spună că are un plan. Nu s-a întâmplat nimic. Pentru că această administraţie habar nu are ce să facă. Nici cu traficul, nici cu transportul în comun, nici cu spitalele din subordine, nici cu falimentul RADET. Dacă nu are şansa ca peste oraş să cadă trei fulgi de zăpadă şi să organizeze cu acel prilej marele circ al deszăpezirii, cu o transmisie „live” la fiecare oră, doamna primar este tabula rasa.
Predecesorul, Sorin Oprescu, suplinea lipsa de pregătire şi superficialitatea cu glume mitocăneşti. Doamna Firea nu oferă decât spectacolul incompetenţei
Din păcate, opoziţia la administraţia PSD, după un început decent, şi-a pierdut complet suflul sau a revenit la vechile aranjamente subterane. De exemplu, la şefia organizaţiei PNL din sectorul 3 se pregăteşte să revină fostul preşedinte Florin Alexe, a cărui prietenie – dezinteresată, bineînţeles – cu primarul PSD Robert Negoiţă era de notorietate.
În campania electorală, Alexe a declarat în faţa întregii conduceri PNL că el nu se va bate cu Negoiţă.
Am văzut localităţi administrate infinit mai bine decât Bucureştiul. Am citit recent despre comuna Pădureni, undeva prin judeţul Vaslui, care are piscină, un teren de sport cu nocturnă, un muzeu al satului şi parcuri rustice. Nici nu mai pomenesc de comuna Ciugud, din Alba, cu utilităţi în fiecare casă, piste de biciclete şi drumuri asfaltate chiar şi între parcelele agricole!
Dar acolo primarii au idei şi îşi iubesc oraşul, în timp ce PSD, chiar dacă din 2008 a pus mâna pe primăria Capitalei, îi urăşte pe bucureşteni.
Amintiţi-vă că primele măsuri luate de Victor Ponta, când a ajuns premier în mai 2012, au fost să taie finanţarea metroului din Drumul Taberei şi a şoselei de centură.
Teleormanul lui Dragnea are parte de o infrastructură rutieră la care Bucureştiul nici nu visează: 150 de milioane de euro vor fi investiţi doar în acest an.
Nu vreau să fiu un fals profet, dar doamna Firea este atât de incompetentă şi legată de mafia din PSD încât, dacă va rămâne în funcţie, oraşul acesta va ajunge la fel de rău sau chiar mai rău decât Harare (Zimbabwe) sau Karachi (Pakistan), capitalele cu cel mai prost nivel de viaţă.
Dragi bucureşteni, nu uitaţi că legea permite ca primarul să fie demis prin referendum!
