Mary cea cu vino-ncoace" (in regia lui Bobby si Peter Farrelly) a facut ca pentru totdeauna mutrisoara diafana a lui Cameron Diaz sa fie asociata cu bretonul ridicat si intarit deasupra ochilor intr-o gluma mult sarita peste cal, una dintre cele mai grosiere din cinemaul recent.
Ce e bun-simt si bun-gust in umor au redimensionat fratii Farrelly demult, dar "Mary…" e remarcabil, cu toate cioacele lui, dincolo de orice corectitudine politica, rasturnand conventii seculare despre ceea ce face oamenii sa rada si ce nu. In tavaluguri de ras si de jena rastoarna alte si alte americanisme intangibile. De la bun inceput, in mare forta, Ben Stiller (cel putin straniu in chip de absolvent de liceu) isi prinde organul cel mai delicat in fermoar si e transportat departe de casa lui Mary si urgent la spital, in amuzamentul intregului cartier, si asta tocmai in ajunul balului.
stii deci de la inceput la ce sa te-astepti si daca nu ti se pare ofensator sau trivial, atunci exista o sansa sa intelegi arta fratilor Farrelly. si sa te poti bucura de ea.
