În România, nimic nu pare să se piardă, totul pare să se transforme. Dar doar pe dinafară.
Sau, parafrazând, Iliescu n-a murit (ăsta e chiar un fapt), este Dragnea travestit.
În decembrie 1989, când fostul student repetent Dragnea Liviu era inginer stagiar în muribundul sistem industrial comunist, tovarășul Nicolae Ceaușescu se agita în balconul CC al PCR și cerea ca oamenii muncii de la orașe și sate să se potolească: „Stați liniștiți la locurili voastri!“. Paradoxal, îndemnul a făcut carieră și câteva luni mai târziu, imediat după începutul lui ’90, când fostul disident de la Editura Tehnică, tovarășul Ion Iliescu, se marketa politic drept “un președinte pentru liniștea dumneavoastră“. De data asta, însă, românii neliniștiți în fața lui Ceaușescu și-au dorit serenitatea socială a lui Iliescu și au stat așa calmi până în 1996. Timp în care câteva mineriade au măturat Bucureștiul, sediile partidelor istorice au fost devastate, oameni au murit, alții au fost închiși și, cel mai rău, o generație întreagă de tineri a populat America de Nord și câteva țări de prin vestul Europei, o generație zdrobită de liniștea sovietico-securistă a celui alintat amar „nea Ilici“ de către un popor obișnuit vreme de aproape 50 de ani să supraviețuiască prin bancuri și bășcălie printre dinți.
Nu întâmplător, începutul celei mai mari escrocherii private din România post-Ceaușescu a fost girat tot de către liniștea iliesciană. E vorba, desigur, de FNI-ul lui Sorin Ovidiu Vîntu. O escrocherie națională privată, dar sprijinită de securiștii ceaușiști recuperați de către nea Ilici. Unul din ei, poate cel mai vinovat și, în același timp, cel mai notoriu, a fost alt „nea“: nea Nicu Văcăroiu. Stupefiant, dar cel cunoscut drept un “Hagi al finanțelor“ conduce azi Curtea de Conturi, după ce a fost sluga bine plătită a lui Vîntu, omul care a furat economiile a câteva sute de mii de oameni care au avut ghinionul să fie la rând când, natural, FNI a sucombat. Ironic sau nu, dar și SOV era un tip care promitea stabilitate: „Dormi liniștit când FNI lucrează pentru tine…“.
Azi, un alt infractor ne vrea liniștiți. Sau, în vorbele lui Liviu Dragnea, agasat de dezvăluiri de presă care-l vizează, e vorba de „pace“: „E o campanie împotriva mea și a PSD. E clar că nu se poate, vor să mă înlăture și să distrugă PSD. Noi am vrut pace în România, se pare că ei nu vor pace. Nu știu cine sunt ei. O să aflăm. Nu vom mai sta ca până acum. Nu vreau să mai rămânem într-o situație în care doar să încasăm, vrem să guvernăm. Dacă nu, la război ca la război, aşa este“.
Ce nu înțelege, însă, Dragnea este că nu suntem nici în 1990 (când avea Iliescu succes la milioane de români), nici în ’95-’96 (când SOV fura de la milioane de români). Iar șiretenia provincială a lui Dragnea nu ține loc de inteligență, inadecvarea sa la vremuri e o formă de prostie care nu va rămâne nepedepsită.
