Șeful statului major al PSD și cel al statului major al Guvernului sunt, de fapt, niște bieți caporali semianalfabeți în cazul cărora funcția bate gradul în mod dureros de inexplicabil.
Mihai Tudose a câștigat un concurs al cărui premiu a fost funcția de premier. Nu a fost un concurs de cultură generală, de etalare a unor calități fizice sau intelectuale și nici măcar unul care să implice norocul. Nu. A fost un simplu concurs de împrejurări: noua Securitate nu avea pe unul mai bovin să-l pună în coasta lui Dragnea și, astfel, lui Tudose i s-a atârnat medalia de prim-ministru de gât. O tinichea la care a aspirat, după 11 decembrie 2016, și Dragnea. Inutil. Zadarnic. Ba chiar întristător de degeaba. Totuși, la el în baie, seara, când rămâne în bronzul de tip maiou brazilian și se admiră în oglindă, Livache de la Teleorman se consolează că, de fapt, el conduce România.
Până la urmă, ceva adevăr e acolo: ca șef al partidului care controlează Parlamentul și pe toți miniștrii (dar nu și pe premier), Dragnea este un soi de administrator informal al țării și sechelele managementului lui, impus prin programul populist de guvernare cu care PSD a câștigat alegerile, ne vor chinui multă vreme.
À-propos de sechele: pe unele le experimentăm chiar acum. Și cu asta sunt de acord inclusiv Dragnea și Tudose. În vorbele actualului premier, pensiile uriașe ale generalilor din Armată, Interne și servicii “au cauzat nişte hemoragii extraordinare în sistemele militare. Toată lumea vrea să iasă la pensie acum, să nu se modifice legea ca să nu cumva să nu o mai prindă pe aia bună. Pleacă mii de oameni din sistem, la vârste la care (…) trebuiau să aducă plusvaloarea în sistemele din care fac parte”. Nici Dragnea nu face economie de imagini apocaliptice când vine vorba de retribuțiile post-
muncă ale acestor categorii de foști salariați ai statului: “S-a greșit când s-a făcut legea, după părerea mea. Nu îmi dau seama, s-a făcut electoral, poate cu bună-credință, dar cu multă neștiință, dar aplicarea ei an de an, fără să fie schimbată, ducea în 2-3 ani de zile la un blocaj, pentru că în fiecare an cresc salariile, în fiecare an impactul bugetar era foarte mare. E bine să înțelegem, aceste pensii de serviciu nu sunt alimentate din contribuția celor care beneficiază, sunt alimentate din bugetul de stat”.
Așadar, premierul vorbește de “hemoragii extraordinare”, iar șeful partidului de guvernare de un declanșator “electoral” și de “multă neștiință” când a fost votată legea pensiilor militare. Dar cine or fi fost aceia care au votat asemenea monstruozitate care ne va îngropa pe toți? Din cei 303 deputați (Camera Deputaților fiind decizională) prezenți la votarea Legii 223/2015 (a pensiilor militare de stat), 289 au votat “pentru”, 13 “împotrivă” și unul singur s-a abținut. Doi dintre cei 289 care au votat favorabil “electoral”, cu “multă neștiință” și care au cauzat, deci, “hemoragii extraordinare” sunt foștii și actualii deputați Mihai Tudose și Liviu Dragnea.
