Cu o nonsalanta specifica celor mai ravniti burlaci de pe plaiurile mioritice, prefectul de Timis, Ovidiu Draganescu, i-a tinut pe banateni in sah mai bine de doua luni. A refuzat sa le spuna, in ciuda insistentelor masive, daca va ramane in fruntea judetului si pe mai departe sau ii va parasi pentru o functie, undeva, prin cabinetul Tariceanu.
Dovedind o tarie de caracter de peste 70 de grade, curata, fara zahar, junele politician a parat, mai mereu, orice intrebare ce viza viitorul sau politic si administrativ, aruncand judetul intr-un suspans ce a crescut de la o zi la alta. Alegerea lui Ovidutu a devenit obsesia tuturor contribuabililor din aceasta parte de tara, acoperind ca importanta chiar si misterul caselor cu acoperisuri zburatoare de la Otelec sau interesul subit al primarului Gheorghe Ciuhandu pentru rovigneta timisoreanului.
Unii mai slabi de inger nu au mai rezistat presiunii secretului din Prefectura si au angajat mercenari intr-ale investigatiei, platind oricat pentru a-si trata indiscretia, ce se agrava de la o zi la alta. In zadar, insa, nimeni nu a reusit sa sparga omerta instituita in jurul primului barbat al judetului.
Vrand-nevrand, timisenii s-au vazut nevoiti sa astepte un semn de clementa dinspre Palatul Administrativ, care, spre bucuria generala, a venit in urma cu cateva zile. Draganescu a dezvaluit ca va domni peste Timis inca trei ani, din postura de prefect profesionist, starnind valuri de simpatie pe malurile Begai.
Cum era de asteptat, in transeele luptei de gherila politica a mai ramas un grup de rebeli, concentrati ideologic sub petala de trandafir, care au aruncat in dreapta, dar mai ales in stanga, sageti mediatice pline de ura proletara.
Este de asteptat ca, inainte de ofensiva finala, Ovidiu Draganescu sa aiba vreo suspiciune impotriva sa si, asa cum spune poetul, sa se urmareasca o zi intreaga pentru a-si descoperi calcaiul lui Ahile. Daca are asa ceva…
