Teatrul Metropolis a prezentat in vara aceasta doua avanpremiere. Sunt doua texte "bulevardiere" in doua piese fara mari pretentii, cu vedete, dar cu prea putine reusite artistice.
Sa fi fost o miscare de imagine? Sa fi fost dorinta de a se vedea din nou pe scena? Sa fi fost, pur si simplu, rod al unei intamplari? Oricare varianta ar fi adevarata (sau nici una), cert e ca presedinta PIN, Lavinia Sandru, a hotarat sa se apuce din nou de actorie. Sandru este absolventa a sectiei Actorie de la Targu-Mures, in 1997. "Mincinoasa", spectacolul in care joaca acum la Teatrul Metropolis, reprezinta, in fapt, debutul ei ca actrita, pentru ca dupa absolvire Sandru nu a mai urcat pe scena.
"Mincinoasa" este scrisa de un cuplu de dramaturgi francezi de succes, Jacques Bricaire si Maurice Lasaygues. E o comedioara aparuta in 1998, care copiaza indeaproape tehnicile si temele autorilor bulevardieri de pe la 1900. Acelasi tip de comedie conjugala, povesti cu adultere si "qui pro quo"-uri. Personajul principal, interpretat de Lavinia Sandru, este o mitomana indragostita, iar povestile inventate de aceasta dau nastere la tot felul de situatii amuzante sau macar simpatice.
Fara mari realizari, asa cum este de altfel si tot spectacolul de la Metropolis, Lavinia Sandru se achita onorabil de sarcina sa de actor in rol principal. Doar onorabil, pentru ca Jane este personajul in jurul caruia graviteaza intreaga poveste, iar actrita-politician nu are nici experienta, nici "forta" de a sustine actiunea. Cu toate acestea, "Mincinoasa" are mari sanse sa faca sali pline, nu numai din eventuala curiozitate a spectatorilor de a o vedea pe Sandru pe scena, ci si prin faptul ca e o comedie "usurica", fara batai de cap, dar si fara mari gafe.
Tot in zona "usoara", se inscrie si cea de-a doua avanpremiera de vara a Teatrului Metropolis. "Doctori, femei si alte intamplari" este o adaptare dupa "Croitor pentru dame" a unuia dintre autori autorii bulevardieri clasici, Georges Feydeau. Aparuta in 1889, piesa reprezinta primul succes al francezului. Problema e ca, acum, realizatorii spectacolului nu si-au batut prea mult capul cu ea. Practic, singurul lucru bun din "Doctori, femei…" este prestatia comica a lui Mihai Bendeac (si, partial, a lui Adrian Titieni). Insa si Mihai Bendeac, care uita de personaj si aluneca des in zona imitatiilor pe care le face in "Mondenii". Cu personaje abia schitate, cu actori care "forteaza" inutil comicul, cu un decor care pare a fi facut la 1900, spectacolul seamana cu un examen al unui student din primii ani de facultate.
Exista si cateva momente extrem de amuzante, insa si acestea se pierd intr-un spectacol care pare a fi facut pe tipicul noii mode. E vorba de genul acela de spectacol cu ceva vedete, un text clasic "usurel", un decor simplu care sa poata fi transportat rapid si reprezentatii prin case de cultura. In sine, reteta nu e deloc rea, problema e ca multe dintre aceste spectacole "de public" nu sunt decat niste insailari pseudo-artistice care scad din prestigiul unor actori "cu nume".
"Doctori, femei…" nu este chiar asa de jos. Dar seamana …
