» Rechizitoriul a fost finalizat in 1997, iar de atunci dosarul s-a plimbat printre instante.
» Curtea Suprema a decis rejudecarea sa, dupa ce toti suspectii au fost achitati.
Geanina Diaconu
redactor
In 1997, procurorii constanteni finalizau cel mai mare dosar de abuz in serviciu si inselaciune de la acea vreme. Suspecti erau trei fosti directori de la CNM Romline si santierul Naval 2 Mai Mangalia, dar si un cetatean grec, administrator al unei societati din Bucuresti. Potrivit rechizitoriului, la sfarsitul anului 2003, societatea comerciala Socib Maritime trimitea o oferta de colaborare Companiei de Navigatie Maritima Romline. Administratorul firmei, grecul Nearchos Christodolidis, solicita inchirierea a mai multor nave de tonaje diferite. Zis si facut. CNM Romline a inchiriat firmei din capitala navele "Delta1", "Delta 2" si "Amara", iar durata contractelor a fost convenita pe o perioada de 5 ani. Procurorii sustin ca in schimbul acestor servicii, grecul trebuia sa plateasca o taxa de numai 36.000 de dolari pentru fiecare nava pe an.
Totodata, Nearchos Christodolidis trebuia sa achite si o garantie de 400.000 de dolari pentru fiecare ambarcatiune. Astfel, la inceputul anului 1994, cele trei nave au fost predate, desi administratorul Socib nu achitase sumele prevazute cu titlu de garantie. Pentru acest lucru, anchetatorii l-au tras la raspundere pe Paul Dinulescu, care la acea vreme era manager al CNM Romline. La acea vreme pachetul majoritar al acestei companii apartinea Fondului Proprietatii de Stat si toate bunurile lor, de la navele maritime pana la instalatii si amenajari pentru reparatii, intrau in categoria bunurilor de interes public.
Interese la nivel inalt
Luat la intrebari de procurori in legatura cu incheierea si desfasurarea acestui contract, Dinulescu a aruncat vina in sarcina unui fost secretar de stat al Ministerului Transporturilor din acea vreme, serban Mihailescu.
In cazul sau, anchetatorii au deschis un alt dosar penal. Potrivit anchetatorilor, in vara anului 1994, s-a decis incheierea unui contract de tip bare-boat pentru cele trei nave catre Socib Maritime. Asta, in conditiile in care grecul Cristodoulidis nu respectase nici macar conditiile minime din contractul anterior. Procurorii au descoperit ca aceste contracte au fost incheiate in limba engleza, sub incidenta legii britanice de la acea vreme, fara clauza privind garantiile si cu prevederi vagi si generale privind cazurile de retragere a navelor sub contract. Este evident ca predarea celor trei cargouri in aceste conditii incalca cele mai elementare norme din domeniu si era contrara deciziei Consiliului de Administratie al Romline. Putini stiu insa ca Nearchos Cristodoulidis era cunoscut in tara sa drept o persoana cu antecedente penale si fusese condamnat la inchisoare pentru frauda si inselaciune. Totusi, acesta a obtinut in Romania aviz pentru a-si dezvolta afacerile.
Teapa de 16 milioane dolari
Dupa preluarea navelor, acestea au fost reparate in danele santierului Naval 2 Mai Mangalia, care era condus de Vasile Duca. Astfel, sirul favoritismelor pentru grec au continuat. Cu toate ca nu platise nici un ban pentru inchirierea navelor, actele de reparatii, spun procurorii, au fost intocmite in limba engleza. Grecul a fost tratat ca un partener strain, cu toate facilitatile pe care legea le impunea la acea vreme, desi societatea lui Cristodoulidis era inregistrata in Romania. Contractul dintre cele doua societati s-a derulat pana cand au descoperit anchetatorii toate neregulile.
"Toti cei implicati in acest caz au fost trimisi in judecata pentru abuz in serviciu si inselaciune. Dosarul a fost trimis spre judecare instantei competente, adica Tribunalul Constanta. In urma derularii acestui contract, statul roman a fost prejudiciat cu o suma de peste 16 milioane de dolari, care la acea vreme era o suma foarte importanta." a declarat purtatorul de cuvant al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta, Luminita Poenaru.
Pe langa aceasta teapa, grecul a incasat si 1,6 milioane dolari, prin diverse credite de la Bancorex. Dosarul celor patru suspecti a fost plimbat prin mai multe instante, pana cand acestia au fost achitati. In final, Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus rejudecarea cauzei la Constanta.
