Prea putine sunt femeile care au reusit in politica, lume a barbatilor. Doina Basescu se numara printre cele care cred ca politica, la fel de bine, poate fi facuta de femei. Are carnet de partid din 2002 si, in tot acest timp, a sustinut promovarea tinerilor si a femeilor. Are o problema: vrea sa fie privita prin prisma propriei munci, nu din cea a numelui, devenit foarte sonor, pe care il poarta.
– Cum si de ce a intrat in politica Doina Basescu?
– Fiul meu, Dragos, avea vechime in organizatia de tineret a Partidului Democrat. Prin 2002, m-a convins si am decis sa devin membru de partid. Nu stiam prea multe, adica nu stiam mai nimic din ce inseamna chestia asta. La alegerile interne, am candidat pentru o functie si am devenit vicepresedinte, functie din care trebuia sa ma ocup de „Resursele umane” unde, am spus eu, pot sa fac treaba. M-am gandit ca, intrand in politica, voi putea sa fac ceva pentru copiii mei si pentru tineri, in general. In 2003, cand s-a reorganizat filiala judeteana, am candidat la functia de presedinte al organizatiei de femei. Am batut judetul in lung si in lat si mi-am dat seama ca oamenii sunt interesati de persoane, si nu de doctrina unui partid sau a altuia. In Partidul Democrat exista oameni exceptionali. Culmea este ca PD a dat membri la toate partidele, dar nu a disparut. Partidul este o fiinta vie…
– Recunosc ca, pana acum, nimeni nu a mai vorbit ca dumneavoastra despre o formatiune politica. Ganditi ca o femeie. Ce rol are sexul slab in partid?
– Datorita femeilor partidul a continuat sa existe… Ele sunt loiale. Nu sunt o feminista exagerata, dar mi-am dat seama ca femeile nu sunt apreciate pentru felul in care gandesc si muncesc. De aceea ne-am gandit sa scoatem o revista pe care am numit-o „Politica de genul feminin”. Cand am inceput sa fac politica nu mi-am dorit nimic pentru mine: nici functii si nici altceva. Cand le-am obtinut, mi-am stabilit obiective si m-am concentrat asupra realizarii lor. Unul dintre scopuri este acela de a descoperi femeile-lider, iar una dintre ele este Narciz Amza.
– Sunteti multumita de ce faceti?
– Se spune ca nu este bine sa-i ceri lui Dumnezeu, pentru ca s-ar putea sa si primesti… Cat am fost in opozitie, mergeam prin judet si nimeni nu stia cine sunt. Dupa alegeri s-a aflat… Am ajuns consiler local, iar obiectivul pe care mi l-am fixat este acela de a ajuta oamenii. Dar stiti cum e… Noi suntem prea putini ca sa putem influenta luarea deciziei, dar putem sa facem in asa fel incat oamenii sa stie ca suntem alaturi de ei.
– In ce ordine si-a aranjat prioritatile Doina Basescu?
– Prima – familia. Vocatia mea este cea de mama, nu de politician. Acum ma descurc foarte simplu, nu pentru ca as fi superfemeie. Copiii, Raluca si Dragos, au ajuns la varsta la care isi poarta singuri de grija. Sotul ma sprijina, dar nu prea este de acord cu sedintele de la sfarsitul saptamanii. Acum s-a mai obisnuit. Cred ca la un moment dat a descoperit si alta latura a personalitatii mele. Politica nu a fost si nu este un refugiu. In schimb, este o mare consumatoare de timp. Cred ca am epuizat subiectul.
– Ati vorbit la un moment dat despre sprijinul pe care il acordati femeilor si tinerilor. De ce lor?
– Am mare incredere si in femei, si in tineri. Mi se pare normal ca rolul organizatiilor de seniori este acela de a sprijini tinerii. Noi avem o mentalitate care nu mai poate fi schimbata. Am descoperit ca tinerii nerabdatori pot fi usor manipulati si, daca nu au personalitate, pot fi folositi. Incerc sa elimin aceste aspecte si imi imaginez ca reusesc. Pe femei le sustin pentru a ocupa functii in politica sau institutii. Le-am invatat ca nu au numai rol decorativ, cei din jur trebuie sa le vada muncind. Nu vreau ce va spun sa fie numai vorbe goale. Nu trebuie sa mai facem politica de amatori, ci bazata pe stiinta.
– In incheiere o sa atingem un subiect care stiu ca nu va face placere. Cum se manifesta cei din judet cand va aud numele?
– Pentru mine este o onoare sa-l port, dar inseamna si o responsabilitate in plus. Acum, cand sunt destul de puternica, pot sa trec peste faptul ca port numele unei personalitati in politica romaneasca.
