Cea de-a patra participare a "stejarilor" la IRB Nations Cup s-a soldat cu cea mai slaba clasare, locul 4, dar trebuie sa spunem ca anul acesta am intalnit cei mai puternici adversari. Competitia a fost castigata de Scotia A, care a invins in ultimul meci Franta A, cu 22-12, scor ce a coborat echipa "cocosilor" pe locul 3. Pozitia a doua a fost ocupata de Italia A, care a profitat de caderea romanilor (care conduceau la inceputul reprizei a doua cu 13-3), a reusit trei eseuri si a castigat in final cu 24-13.
Dupa cativa ani in care la nationala s-au facut experimente la care au participat doar jucatorii divizionari, noul presedinte al FRR, Alin Petrache, a reusit sa-i readuca la echipa pe jucatorii care evolueaza in campionatele din Europa, cu precadere din Franta. Majoritatea rugbisti puternici, care isi fac treaba cu brio in linile de inaintare ale echipelor la care joaca. Au facut-o si pentru nationala, dar nu a fost de-ajuns. La cluburile lor sunt sustinuti de restul coechipierilor, care practica un rugby modern, bazat mai mult pe jocul liniei de treisferturi. Din pacate, stilul de joc al nationalei a ramas la nivelul anilor ’80, cand forta fizica aducea rezultate notabile. Acum, in rugby-ul modern, doar cu un pachet de inaintare puternic nu se poate ajunge in varful ierarhiei.
Tehnica precara in manuirea balonului, labilitatea psihica aducatoare de scaderi de moral, dar mai ales consumul imens de energie ce se produce atunci cand o echipa joaca preponderent pe inaintare au dus la mari fluctuatii in joc. Cu Uruguay am inceput foarte bine, dar dupa o jumatate de ora de joc am cedat fizic; in meciul cu Italia A, caderea a venit in ultimele 20 de minute, singura "floare" ramanand meciul cu Franta A, in care romanii au avut o evolutie constanta. Daca mai adaugam si varsta destul de inaintata a jucatorilor care evolueaza in strainatate, exista pericolul sa se continue curba descendenta in care este inscrisa Romania. Am fost pe locul 13 mondial, am ajuns pe 18 si cine stie care va fi fundul prapastiei.
