Una dintre principalele cauze ale schimbului de focuri dintre presedinte si premier, pe campul de bataie al numirii unui sef la Justitie, este faptul ca cine sta in fotoliul de ministru are la indemana fraiele Departamentului National Anticoruptie (DNA). Mandatul procurorului-sef al DNA, Daniel Morar, expira in luna august a acestui an. Mai multi politicieni si analisti au spus pentru Romania libera ca un ministru al Justitiei numit pe criterii politice si deranjat de asa- zisele "anchete politice" ale DNA nu l-ar mai propune pe Daniel Morar pentru un nou mandat la sefia Directiei Anticoruptie. Conform statutului Directiei, mandatul procurorului-sef este de trei ani, cu posibilitatea reinvestirii o singura data. Conducerea DNA este numita, conform Legii 303/2004, de presedintele Romaniei, la propunerea ministrului Justitiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).
In plus, un efect al taraboiului politic iscat de propunerea Noricai Nicolai la Justitie este o dosariada pe cale de a se naste in magistratura. Jurnalistii au cerut intre timp si mapele profesionale ale procurorilor si judecatorilor cu functii importante, dar noua presedinta a CSM s-a grabit sa raspunda ca aceste documente pot fi vazute, potrivit legii, doar de titularii lor si ca Parchetul General si Ministerul Justitiei ar trebui sa trimita arhivele de personal Consiliului. Laura Codruta Kovesi, procurorul general, a clarificat lucrurile explicand ca Ministerul Public este depozitarul arhivelor in baza Legii arhivelor nationale: "Astept cu interes sa primesc din partea CSM argumentele acestei solicitari si daca ele vor corespunde legii, cu siguranta voi respecta legea", a mai spus Kovesi. Analistii politici considera ca pe termen scurt o eventuala lustratie in magistratura ar putea duce la blocarea acestui sistem, dar ca pe termen lung s-ar putea face curatenie in justitie, prin eliminarea magistratilor vulnerabili sau chiar santajabili.
Fraiele anticoruptiei, legate de fotoliul Justitiei
Un Ministru al Justitiei numit pe cri-terii politice si deranjat de asa-zisele "anchete politice" ale DNA nu l-ar mai propune pe Daniel Morar pentru un nou mandat la sefia Directiei Anticoruptie. Conform statutului Directiei, mandatul procurorului-sef este de trei ani, cu posibilitatea reinvestirii o singura data. Conducerea DNA este numita, conform Legii 303/ 2004, de presedintele Romaniei, la propunerea ministrului Justitiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).
Nicolae Vlad Popa, fost senator si membru al PD-L, crede ca acesta este cu siguranta unul dintre motivele razboiului pe Justitie. "Recomandarea pentru numirea procurorului general al DNA este cruciala pentru anumite cercuri de interese. Totdeauna, intr-o asemenea institutie, seful are un cuvant greu de spus in dosarele anticoruptie, chiar daca procurorii sunt independenti", spune Popa. Propunerea Noricai Nicolai la Justitie nu ii miroase a bine: "Ea s-a opus intotdeauna anticoruptiei, prin pozitiile fata de Legea ANI, de declaratiile de avere si de Codul de procedura penala".
Social-democratului Cristian Diaconescu i se pare ca oricat ai incerca sa te faci ca nu este asa, sefia DNA este legata de Ministerul Justitiei: "Din pacate, in 2005 s-a restabilit dreptul ministrului de a nominaliza sefii parchetelor. Indiferent de cat de buna-credinta ar fi un ministru, el are o semnificatie deosebita in aceasta nominalizare. Presedintele primeste o candidatura (la DNA – n.r.) deja avizata de Guvern si de CSM". Chiar daca nu la fel de expliciti precum colegii lor, senatorul UDMR Peter Eckstein-Kovacs nu poate "sa excluda aceasta ipoteza", iar liberalul Ioan Ghise spune ca scenariul este posibil, dar "deocamdata este doar o speculatie".
Analistii politici considera ca sansele lui Morar de a ocupa pentru inca trei ani fotoliul de procuror-sef sunt minime, cu un ministru liberal la Justitie. "Daca va fi un ministru al Justitiei nominalizat de PNL, aproape sigur seful DNA nu va fi investit cu un nou mandat. Aripa radicala a PNL a facut mai multe declaratii impotriva lui, in sensul ca nu-l mai doresc, pentru ca il percep ca pe o unealta a presedintelui Traian Basescu", sustine Ovidiu Voicu, coordonatorul de programe al Fundatiei Soros. Altii cred, insa, ca odata pus pe tapet principiul carierei judiciare ireprosabile pentru o functie inalta, nici Traian Basescu nu ar mai trebui sa-l doreasca pe Morar la DNA. "Cine are dosar profesional prost nu merita sa fie mentinut in functie. Cum dosarul lui Morar este unul prost, cred ca nu are nici o sansa, conform principiului lansat de Basescu", ne-a declarat, ironic, analistul Daniel Barbu.
De departe, cel mai optimist in legatura cu soarta sefului DNA este Catalin Avramescu. Profesorul de stiinte politice este de parere ca in politica se pot intampla multe in lunile ce urmeaza si ca Morar va obtine un nou mandat deoarece Guvernul Tariceanu nu va rezista pana in august. Totusi, in ipoteza in care Executivul isi duce mandatul pana la capat si este numit un ministru liberal la Justitie, Avramescu ii da putine sanse lui Morar de a ramane in functie. "Este o vorba: in politica trei zile inseamna mult. Mai sunt cateva luni pana atunci si mie imi este din ce in ce mai clar ca Guvernul Tariceanu nu va supravietui pana atunci. Se apropie cateva decizii din partea presedintelui de a da drumul cercetarii penale in privinta altor ministri. Daca se continua asa, Popescu Tariceanu va trebui sa ceara un nou vot de incredere Parlamentului in conditiile in care se apropie alegerile." Pana in august se pot intampla multe in politica, iar Ovidiu Voicu crede ca "nu este exclusa o negociere la un moment dat".
Nu numai taberele politice interne stau cu ochii pe lupta impotriva coruptiei din Romania, ci si Uniunea Europeana. Potrivit lui Adrian Ciocanea, seful Departamentului pentru Afaceri Europene al Guvernului, raportul pe justitie, care va fi gata la sfarsitul acestei luni, va atinge din nou aceasta problema, alaturi de cele ale eficientei sistemului judiciar, ale CSM si ale Agentiei Nationale de Integritate.
CSM inchide robinetul mapelor
Judecatorul Lidia Barbulescu, noul presedinte al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), a cerut ieri ca toate dosarele profesionale ale magistratilor de la Parchetul General, precum si arhiva SIPA (serviciul secret al Justitiei, infiintat pe vremea ministeriatului lui Valeriu Stoica) de la Ministerul Justitiei sa fie predate CSM. Ea a mai declarat ca mapele profesionale nu pot fi consultate decat de titularii lor si ca nu ar trebui predate altor persoane sau institutii, conform legii.
Dupa ce dosarele Noricai Nicolai si Monicai Macovei au fost facute publice, presa a asaltat Parchetul si CSM cu cereri pentru dosarele altor magistrati aflati in fruntea unor institutii, cei mai multi inca in activitate. Aceasta noua posibila dosariada este privita cu rezerve de magistrati. "Ar fi un mare risc pentru Justitia actuala daca dosarele profesionale ale magistratilor in functie ar deveni publice. S-ar putea ajunge la o vanatoare de vrajitoare in Justitie", crede judecatorul Adrian Neacsu, presedintele SoJust. Acesta crede ca intreaga evaluare profesionala de dinainte de 1989 a magistratilor ar trebui facuta de CSM, nu de societatea civila: "Vinovatiile nu sunt niciodata colective, ci individuale. Nu stiu daca in aceste dosare se ascunde ceea ce se lasa sa se inteleaga zilele acestea". Pe de alta parte, senatorul Cristian Diaconescu, fost ministru al Justitiei, crede ca acest demers este intr-adevar atributul CSM, dar care nu a fost pus in practica niciodata: "Daca doream o asanare morala, trebuia ca acest demers sa fie facut de CSM, care are acest rol, conform legii, dar pe care nu si l-a exercitat niciodata sau a facut-o la intamplare". Desi nu ar trebui sa fie o chestiune publica, dosariada magistratilor este necesara, crede Diaconescu: "E mult mai grav decat la politicieni daca un magistrat are un trecut dubitabil, pentru ca ei intra in contact direct cu viata oamenilor, mai mult chiar decat politicienii". Nici unul dintre magistratii sau politicienii intervievati de "Romania libera" nu crede intr-un blocaj al Justitiei pe care o astfel de dosariada l-ar putea cauza. "Se poate mari doar gradul de neincredere in magistrati", spune democrat-liberalul Nicolae Vlad Popa. Cu toate ca nimic nu scapa controlului PCR, documentele emise de autoritatile de atunci trebuie interpretate cu grija, crede seful Arhivelor Nationale, istoricul Dorin Dobrincu: "Fara indoiala, exista documente produse de regimul comunist care nu au de-a face cu realitatea". O lustratie in magistratura, bazata pe reguli generale, ar fi utila, spune Dobrincu, pentru ca altfel "riscam sa le facem o mare nedreptate celor cativa pe care ii executam in public. Este o problema generala a societatii romanesti, care inca nu s-a confruntat cu propriul trecut. E vorba de cadavrele, intrate in putrefactie, din dulapurile unora. S-au construit multe cariere bazate pe impostura", arata istoricul.
Macovei versus Nicolai
Activitatea fostului ministru al Justitiei Monica Macovei in comparatie cu realizarile potentialului ministru Norica Nicolai difera prin gravitatea faptelor pentru care au fost sanctionati cei doi fosti magistrati.
Daca dosarul profesional al Noricai Nicolai cuprinde doua episoade grave pentru care a fost si sanctionata, nu acelasi lucru se poate spune despre activitatea Monicai Macovei. Cea din urma a fost propusa spre sanctionare in 1997 pentru ca "..in perioada 1993-1996 a solutionat cu intarziere lucrarile ce i-au fost repartizate, iar unele lucrari au fost necorespunzator solutionate". Macovei a plecat din procuratura prin demisie, asadar sanctiunea ceruta de fostul procuror general Nicolae Cochinescu a ramas fara obiect. Desi s-a speculat pe marginea acestei sanctiuni aplicate Monicai Macovei, Norica Nicolai a beneficiat de acelasi "tratament": "Cu ocazia controlului, s-au constatat o serie de lipsuri cu privire la operativitatea urmaririi penale, calitatea actelor de urmarire penala si trimitere in judecata, incadrari juridice gresite sau incomplete, recursuri motivate cu intarziere si fara o argumentare adecvata", se arata in mapa profesionala a Noricai Nicolai. Fisa de apreciere a celor doi magistrati pentru anul 1990 arata aproximativ un acelasi volum de activitate. Astfel, Macovei a solutionat 360 de lucrari, doua dosare de ancheta cu doua rechizitorii, 358 dosare de supraveghere finalizate cu 103 rechizitorii, a trimis in judecata 170 de inculpati dintre care 130 au fost si arestati, a facut 45 de cercetari la fata locului, a primit 94 de persoane in audienta si a audiat 60 de raniti in revolutie. In aceeasi perioada, Nicolai a solutionat 241 lucrari din care doua dosare de ancheta cu doua rechizitorii, 239 dosare de supraveghere finalizate cu 106 rechizitorii. Magistratul a trimis in judecata 181 de inculpati din care au fost arestati 81. Diferenta dintre cei doi magistrati o face modul prin care au parasit magistratura. Nicolai la o luna, dupa ce a infiat un copil pentru un cetatean american, prin transfer "in interes de serviciu", pe cand Macovei demisioneaza "datorita incompatibilitatii dintre modul in care eu si dumneavoastra percepem justitia si rolul parchetului intr-o societate democratica", asa cum arata Macovei in demisia inmanata fostului procuror general Cochinescu.
Europa de Est si lustratia in justitie
Lasand la o parte cazul particular al fostei Germanii comuniste, singura tara in care, in cadrul lustratiei, a fost creata o comisie speciala pentru restabilirea adevarului, asa-numita Enquête-Kommission, lustratia a fost aplicata sistematic in Ungaria, Cehia si Polonia si tot in aceste tari a dat nastere la mari controverse publice.
cehia este tara care a inventat termenul de lustratie ("lustrace"), preluandu-l din jargonul fostei politii politice. Tot Cehia este tara in care a aparut limpede pentru prima oara cat de dificil se dovedeste a fi procesul lustratiei intr-un domeniu cum e cel al Justitiei. Atunci cand, in 2005, controversatul ministru al Justitiei de atunci, Pavel Nemec, a decis audierea imediata a circa 60 de judecatori dintre cei mai importanti, i s-a atras atentia ca Cehia are 3.000 de judecatori si mai bine de 1.000 de procurori si ca, pe langa dificultatea practica si costul verificarii fiecaruia, s-ar mai pune si problema inlocuirii lor.
In ungaria, de-a lungul anilor ’90, s-au inregistrat nu mai putin de zece initiative legislative in acest sens. O lege a fost adoptata in 1996, insa aceasta nu privea decat aproximativ 1.000 de functii inalte, in primul rand parlamentari, ministri si functionari publici in posturi importante. In 2000, insa, guvernul de dreapta al FIDESZ a largit campul de aplicare a legii, facand-o sa acopere si ziaristii, judecatorii si procurorii. Ungaria a creat, in cazul legii lustratiei, un tribunal special cu acces la toate arhivele secrete. Legea nu a fost insa strict aplicata, si cu totul doar aproape 600 de persoane au fost obligate sa demisioneze.
In polonia, lustratia s-a aplicat distinct in fiecare sector al vietii publice. Inca de la inceputul anilor ’90, comisiile de verificare in cadrul aparatului Justitiei au dat afara 10% din procurori si 33% din personalul procurorului general. Incepand din 1998, legea i-a cuprins pe toti judecatorii, procurorii si avocatii. Potrivit legii, celor care ar fi fost dovediti ca au mintit in declaratii in legatura cu trecutul lor li s-ar fi interzis sa-si practice profesia vreme de zece ani. A urmat insa deriva gemenilor Kaczynski. In toamna anului 2006, guvernul de atunci al lui Jaroslaw Kaczynski, fratele geaman al actualului presedinte Lech Kaczynski, a adoptat o noua lege a lustratiei, in virtutea careia circa 700.000 de profesori, jurnalisti, avocati si diplomati ar fi trebuit sa faca o noua declaratie in care ar fi jurat pe onoare ca nu au facut politie politica, toate acestea dupa ce multi dintre ei fusesera deja verificati de precedenta lege a lustratiei. Noua lege, calificata drept orwelliana, a fost ulterior anulata de Curtea Constitutionala.
Atat Amnesty International, cat si Consiliul Europei au criticat modul in care au fost aplicate legile lustratiei in anumite tari, criticile concentrandu-se asupra procedurilor de apel, care in unele tari sunt inexistente.
In sfarsit, in tarile baltice, lustratia, in special in Justitie, a avut o aplicare foarte limitata, in primul rand pentru ca arhivele KGB-ului au fost partial, sau aproape in totalitate (in cazul Estoniei), transportate in Rusia in momentul destramarii URSS-ului.
