Din scandalul iscat pe tema numirii Comisarului român, este clar că dl Ponta fie nu se pricepe la politică externă și relații internaționale, fie este mult mai cinic decât îl credeam. Domnia sa se laudă că a negociat portofoliul „Development“ dând de înțeles că acesta acoperă banii europeni pentru dezvoltare regională, adică grosul fondurilor europene pe care ne căznim să le accesăm…
Doar că la Buxelles „Development“, fără calificativ, poate însemna și „dezvoltare internațională“ sau „cooperare“ (ODA în engleză, adica ‘Overseas Development Assistance’), adică banii pe care UE îi contribuie țărilor mai slab dezvoltate, pe lângă ajutorul umanitar și asistența tehnică.
Ca Europarlamentar, Corina Crețu a fost vicepreședinta Comisiei pentru Dezvoltare Internațională din Parlamentul European, deci clar CV-ul o recomandă pentru acest portofoliu și NU pentru cel pe care dl. Ponta CREDE ca l-a negociat, anume cel al dezvoltării regionale în Europa.
Între noi fie spus, ideea că România poate primi ca portofoliu gestiunea banilor europeni este absolut ilară. Cine își poate imagina că UE recompensează cu postul de Comisar o țară codașă la acest capitol, căci România are una din cele mai slabe rate de absorbție din toată Europa!
Așadar dl. Ponta a OBȚINUT EXACT CEEA CE A NEGOCIAT, anume portofoliul dezvoltării internaționale, cooperării și asistenței umanitare pentru care doamna Crețu are din plin calificarea potrivită.
UE este, între paranteze fie spus, cel mai mare donator mondial de asistență pentru dezvoltare și sprijin umanitar, deci pentru prestigiul României în lume, portofoliul de „International Development and Humanitarian Aid“ este un portofoliu foarte bun.
Aduceți-vă aminte de rezultatele obținute pe plan extern de Nicolae Ceaușescu pe vremea Războiului Rece prin politica lui de cooperare internaționala și de ajutor (vă amintiți de șoselele construite în Libia, fabricile din Egipt etc?). Această politică ceaușistă, pe lângă efortul diplomatic al României, cu care merge mână în mână, ne-a câștigat în anii ‘70 chiar și președintia Adunării Generale a ONU. Din păcate guvernanții actuali nu înțeleg avantajele ce pot decurge dintr-o politică de cooperare internațională susținută, pe lângă diplomația clasică, și nu utilizează această pârghie externă la întregul său potențial.
Așadar portofoliul de Comisar pentru Cooperare Internațională și Asistență Umanitară e bun în sine, doar că din punct de vedere financiar acest portofoliu are relevanță doar ÎN AFARA UE, nu și în interior.
În concluzie, pentru că nu înțelege diferența între „regional revelopment“ și „international development“, adică între fonduri europene și cooperare internațională, dl. Ponta rămâne corijent nu doar la negociere, dar și la politică externă, una din prerogativele viitorului președinte…
Doar că mai există însă și o altă ipoteză, la fel de plauzibilă, care ne dezvăluie un Victor Ponta mai abil și mult mai cinic decât îl credeam. Și dacă premierul a jucat în mod voit pe posibila confuzie între cele două portofolii și a găsit maniera cea mai eficace pentru a se dezvinovăți de ceea ce Puterea, în necunoștință de cauză, consideră ca fiind un portofoliu minor?!
Sandra Pralong este consultant și specialist în dezvoltare internațională
