Productia: SUA, 2008 • Regia: Matt Reeves • In distributie: Lizzy Caplan, Jessica Lucas, T.J. Miller, Michael Stahl-David, Mike Vogel, Odette Yustman • Distribuit de Ro Image 2000
Asa cum se poate observa, genericul filmului este impanat cu nume necunoscute, atat la capitolul regie cat, mai ales, la cel al interpretilor (cu o singura exceptie – Lizzy Caplan din Lost). Totusi, acest Cloverfield a inregistrat un spectaculos succes de box office, atat in SUA si pe unde a rulat. Cu un buget de (numai) 25 de milioane de dolari, filmul a avut in primul weekend un box office de peste 40 milioane, iar intr-o luna de la lansare a strans 78, 105 milioane in SUA, plus inca 68, 700 milioane in lumea intreaga, deci un exceptional box office de aproape 147 milioane de dolari! si in box office-ul romanesc Cloverfield/Monstruos s-a plasat pe primul loc cu 6.800 de spectatori in primul weekend, ceea ce pentru tara noastra chiar e o performanta, mai ales ca e vorba de un film fara capete de afis. Cauza sa fie povestea si genul filmului – horror SF? In mica masura. Ceea ce intereseaza in acest horror SF nu e povestea, ci maniera in care ea a fost povestita si filmul a fost facut. si e evident ca realizatorii acestui Cloverfield (printre care se numara si J.J. Abrams – producator al unor seriale TV ca Lost si Alias) s-au inspirat din filmul ce, cu un deceniu si jumatate in urma, a facut voga si revolutie in materia de marketing; Blair Witch Project. si aici este vorba de un grup de tineri, dar spre deosebire de filmul amintit, acestia nu pornesc cu o camera de luat vederi in cercetarea adevarului despre o padure bantuita de spirite malefice, ci sunt reuniti intr-un apartament din Manhattan, pentru a sarbatori un prieten, in ajunul plecarii lui in Japonia, unde a obtinut un job de viitor. Evident, e pregatita o camera de luat vederi pentru a inregistra pe o caseta-suvenir petrecerea si urarile participantilor. Doar ca, totul in jur incepe sa se zgaltaie si sa se naruie. Cauza nu e un (banal) cutremur, ci o creatura monstruoasa (de provenienta extraterestra). Dar acest "monstru monstruos" va aparea vederii noastre (si a protagonistilor povestii) abia spre sfarsitul filmului. Asadar, filmari cu camera mobila, din mana, cu un pronuntat aer de amatorism, cu multe elipse (ceea ce demonstreaza ca adeseori sugerarea unor lucruri are un impact mai mare asupra spectatorilor, decat aratarea lor), totul intr-un ritm bine gandit pentru a sustine si creste suspansul. Deci, un film bine facut, care reuseste – prin aceasta goana disperata a grupului de tineri supravietuitori intr-un New York devastat – sa te tina cu sufletul la gura. Si tintuit, astfel, in scaunul din sala ajungi sa uiti, macar pentru o ora si jumatate, de cosmarul cu care te vei confrunta la iesirea din cinematograf: gropile si traficul din Bucuresti! si inca ceva: urmariti filmul pana la sfarsit – adica suportati tot genericul final. Asta nu doar ca sa vedeti cata lume s-a chinuit sa realizeze si sa faca credibila aceasta filmare de amator, ci si ca sa aflati ca exista supravietuitori. Deci, pregatiti-va pentru Cloverfield 2…