De cateva luni telescopul spatial Hubble, pana la urma reparat chiar in spatiu, dupa ce-l pandise soarta de a deveni un harb, ca atatea alte obiecte ce infesteaza stratosfera planetei noastre, ne transmite uluitoare imagini din strafundurile Universului: galaxii care se inghit una pe alta, astri gemeni interactionand intr-un bizar tango spatial, constelatii de o prodigioasa incandescenta, meteoriti ce provoaca gigantice furtuni pe mai apropiatul nostru Saturn… Cei care il manuiesc spera chiar sa ajunga sa dea de urma omniprezentei materii negre, despre care se banuieste ca reprezinta 95% din compozitia intregii lumi. Viteazul nostru telescop i-a pipait oarecum conturul, dar nimeni nu stie nici ce face ea, nici ce este. Va dati seama, suntem numai o infima parte din materia cat de cat cunoscuta! Iar aceasta, la randul ei, nu reprezinta decat o biata cincime din tot ceea ce ar exista in absolut.
Si dupa ce ca suntem oglinda reflexiva, aburita si imperfecta, a unei parti neinsemnate a lumii, mai si suportam sa ne petrecem viata in plasa de paianjen a bancilor, in reteaua celor mai ticaloase lacomii, sub dictatura celor care abuzeaza de toate formele puterii si pe mana terrienilor celor mai lipsiti de scrupule, care niciodata nu ridica ochii spre stele si nici nu-si strica somnul intrebandu-se de ce exista ceea ce exista!
Incerc de cateva zile sa ocolesc subiectul devenit obsesie mondiala. Criza economica si stresul social, cel putin din sfera nordica a planetei noastre, sunt pe cale sa provoace explozii si drame incontrolabile. Vibreaza in aer o nervozitate palpabila, toate macrosistemele economice, sociale, politice, pedagogice s.a. si-au atins limita. Nu functionau ele prea bine nici de pe vremea cand viata social-economica a planetei inca se mai fragmenta pe zone si pe identitati nationale.
Ar fi nevoie de toate formele de inteligenta, de tipul inteligentei stiintifice care ne uluieste cu indraznelile ei, ca sa elaboram noi reguli de convietuire si o noua dinamica productiva in societatea planetara a oamenilor. Dar ne-a paralizat o paradoxala epidemie de prostie. Nici un proiect social nu se ridica la inaltimea adevaratei inteligente prezente in atatea domenii carora sistemul mediatic, culmea, le intoarce spatele.
Cine sa ne poata spune cum s-a ajuns aici? Iata, toate formele puterii politice si legislative sunt ridiculizate de adevarata putere care este in mana catorva banci, in seifurile catorva fonduri suverane, in buncarele paradisurilor fiscale. Suveranitatea nu mai este a statelor, ci a teancurilor de bani, unele dintre ele detinute chiar de state, pentru a juca la pokerul mondial, insa cele mai multe aflate in posesia grupurilor de investitii, a centralelor de speculatii. Marii patroni isi dicteaza legile, bancherii il iau peste picior pe Obama, speculantii bursieri sunt dati de model de reusita copiilor. Cea mai bogata banca din Statele Unite a ajutat Grecia sa-si falsifice actele mascand un imprumut, cu cativa ani in urma.
Iar cand a aparut spectrul falimentului peste Atena, aceeasi banca a venit cu noi oferte necinstite, ba si speculand intre timp la bursa impotriva aceleiasi tari care ii platise gras serviciile. Ni se spune ca nu exista o a treia cale, dupa ce si economia de tip sovietic si-a dat duhul. Ni se repeta ca aceste crize economice sunt nu doar inevitabile, ci reprezinta chiar principiul vital al economiei. Ne cuprinde o imensa lehamite de asemenea explicatii. Sunt o rusine pentru inteligenta umana.
