În cei 70 de ani în care a lucrat ca agent literar şi editor, Charles Pick a avut de-a face cu multe figuri celebre ale literaturii, relatează publicaţia The Telegraph. Memoriile lui Pick, redescoperite acum, povestesc de la picanterii de genul de ce era geloasă Wallis Simpson pe Marilyn Monroe, până la discuţiile cu regina despre ce citeau copiii ei.
Pick a murit în 2000, la 82 de ani, iar memoriile sale nu fuseseră publicate. Acum, manuscrisul său a fost donat Universităţii East Anglia, când a ajuns din nou în atenţia publicului.
Charles Pick şi-a început cariera în 1933, ca asistent al lui Victor Gollancz şi, în 1935, îl găsim încercând să vândă o carte, „Burmese Days” (Zile birmaneze), a tânărului scriitor George Orwell, despre care spunea că este „o carte minunată”. De la Gallacz, a trecut la Michael Joseph şi apoi la Heinemann, unde a ajuns în consiliul de administraţie. S-a retras în 1984, dar a rămas consultantul lui Wilbur Smith, unul din numeroşii autori pe care el însuşi i-a descoperit şi promovat.
Pick a cunoscut-o pe Ducesa de Windsor (din cauza căreia prinţul Edward a abdicat de la tronul Marii Britanii), Wallis Simpson, în 1956, când s-au întâlnit la Paris să discute despre biografia ei, „The Heart Has Its Reasons”. Prima întrebare pe care i-a adresat-o Wallis agentului literar a fost: „Poţi să-mi spui cine este agentul de publicitate al lui Marilyn Monroe?”.
„Trebuie să recunosc că nu aveam habar de ce voia să ştie. ‘Uite’, mi-a spus, ‘am citit ziarele în fiecare zi şi am fost, în unele zile, pe prima pagină. Dar acum văd că Marilyn este mereu pe prima pagină. Cineva m-a dat la o parte‘. Vedeam că mi se cere ajutorul într-o perioadă dificilă, dar i-am explicat că nu o pot ajuta să nu fie înlocuită cu Marilyn Monroe”.
Despre Ducele de Windsor, Pick a scris că „avea o figură tristă şi mi s-a părut patetic că omul care a fost odată regele Angliei trebuie să-şi care lenjeriile singur de pe vas„. Editorul de carte l-a întâlnit pe prinţul Edward când cobora pe vas, cu o pungă de plastic în care avea lenjeria.
Pick evocă şi o întâlnire cu baroneasa Karen Blixen (autoare a romanului care a şi fost ecranizat, „Out of Africa”), despre care povesteşte că se plângea de mâncarea proastă servită în avion, în 1958. El a avut grijă să trimită o sticlă de şampanie şi stridii pentru pasagera lui la linia de transport aerian.
Băiatul lui Winston Churchill, Randolph, i-a scris lui Pick, când editorul i-a criticat primele capitole ale cărţii despre tatăl său. „Mi-a trimis o scrisoare în care îmi spunea că lucrează de doi ani la cartea asta şi că i-am răspuns de parcă ar fi fost un peşte împuţit”. Scrisoarea a devenit faimoasă la editura Heinemann şi a rămas cunoscută sub numele de Scrisoarea despre peştele împuţit.
Pick l-a însoţit pe John Steinbeck, în 1962, când scriitorul s-a dus să-şi ridice Nobelul, notând că, la cina oficială, Steinbeck a renunţat la lichior pentru bere.
Pick a cunoscut-o pe Regină în 1983 şi a informat-o că el i-a publicat pe John Galsworthy, Somerset Maugham şi JB Priestly. „Oh, îmi plac toţi aceşti autori, dar n-am reuşit să-i fac pe nici unul din copiii mei să le citească”, i-a spus regina agentului literar.
