Dezastrul nuclear din Japonia a alimen-tat temerile şi incertitudinile în rândul tuturor ţărilor care produc energie electrică în centrale nucleare. Pentru India, o ţară lipsită de resurse energetice, miza e foarte mare.
Factorul frică are două cauze principale. Deşi energia nucleară este încadrată în categoria surselor „curate”, ea are o conotaţie negativă dată de teribila experienţă a războiului atomic – acum 65 de ani, tot Japonia s-a confruntat cu o catastrofă nucleară la Hiroshima şi Nagasaki, motiv pentru care energia atomică este automat asociată cu moarte şi distrugere în masă. În plus, secretul din jurul a tot ce ţine de sfera nucleară a făcut ca oamenii să nu dispună de suficientă informaţie pentru a se simţi în siguranţă.
Teama inspirată de dezastrul de la Fukushima Daiichi se va reflecta într-o explozie a costurilor pentru energia nucleară peste tot în lume, în mare parte fiindcă societatea va cere mai multă siguranţă şi va trebui să plătim mai mult pentru a ne asigura împotriva potenţialelor riscuri. Centralele nucleare sunt predispuse la un fel de „transfer de panică”: dacă un reactor cu o anume tehnologie va eşua, toate reactoarele de acest tip vor fi imediat închise peste tot în lume.
Dilema Indiei e următoarea: are 20 de centrale în funcţiune şi alte 23 în construcţie. Ţara e într-o criză disperată de energie şi are nevoie de energie ca să poată creşte, dar cetăţenii preocupaţi se întreabă dacă energia nucleară rămâne o opţiune viabilă pentru India.
Prim-ministrul Manmohan Singh a anunţat prudent că toate centralele vor fi supuse unei „evaluări speciale de securitate”. „Nu este suficient”, spun 50 de personalităţi eminente din India, care au cerut la finele lunii martie o „revizuire radicală” a întregii politici de energie nucleară, care să ţină cont de „adecvare, siguranţă, costuri şi acceptare publică”. Grupul a mai solicitat un „audit de securitate independent şi transparent” al tuturor centralelor atomice, care să fie făcut cu „implicarea organizaţiilor societăţii civile şi experţilor din afara Departamentului pentru Energie Atomică”. Până atunci ar trebui decretate un „moratoriu al întregii… activităţi nucleare” şi „o revocare a tuturor autorizaţilor emise recent”. O opoziţie mai explicită nici că se putea.
Cum au reacţionat alte ţări? Franţa, care depinde în proporţie de aproximativ 80% de energia nucleară şi este un mare exportator de tehnologie pentru centrale, a evitat iniţial să reacţioneze la mare parte din argumentele antinucleare exprimate la nivel global. Dar acum şi această ţară promite să tragă învăţămintele necesare din experienţa japoneză şi să-şi actualizeze procedurile de siguranţă, inclusiv printr-o reevaluare a efectelor pe care dezas-trele naturale le-ar putea avea asupra activităţii din centralele nucleare, Franţa admiţând că nu s-a luat înainte în calcul posibilitatea ca mai multe catastrofe naturale să lovească simultan.
China, unde există 77 de reactoare nucleare în diferite stadii de construcţie, planificare şi discuţie, a afirmat că îşi va „revizui programul”. Deşi Rusia a anunţat anterior că va merge înainte cu programul său nuclear, fostul preşedinte Mihail Gorbaciov, în funcţie la data catastrofei de la Cernobîl – nu e atât de optimist.
În timp ce SUA sunt principalul exportator de reactoare, pe teritoriul său se construiesc în prezent doar două. Danemarca, Grecia, Irlanda şi Portugalia au o poziţie pronunţat antinucleară, iar Elveţia a oprit toate proiectele de energie atomică.
Toate aceste considerente vor avea ca efect o recalculare şi o creştere a costurilor. Potrivit unui studiu realizat sub coordonarea fostului ministru indian Arun Shourie, preţul uraniului ar putea ajunge la 140 de dolari livra, aproape de cotaţia sa record.
O schimbare cu consecinţe mult mai serioase va surveni însă în privinţa preţului reactoarelor. Înainte de Fukushima, un raport al Massachusetts Institute of Technology (MIT), intitulat „Viitorul energiei nucleare, 2003″, alături de un studiu al cercetătorilor de la Universitatea Chicago au stabilit că energia nucleară este cu 50-100% mai scumpă decât cea produsă din cărbune sau gaz. În raportul Grupului de lucru pe probleme de energie din cadrul Comisiei de Planificare din India, costul energiei provenită de la centralele indiene pe cărbune este calculat la două treimi din cel pentru energie atomică, iar energia obţinută din gaz este cu 50% mai ieftină decât cea nucleară. Securitatea energetică şi siguranţa publică ar trebui să fie la fel de importante când se iau decizii despre viitoarea politică de energie nucleară. Experţi precum C. M. A. Nayar au arătat că accidentul de la Fukushima „ar fi putut avea loc chiar în absenţa unui tsunami”. Nayar sugerează că se ştia de mult că reactorul avea deficienţe esenţiale de proiectare, deşi doar autorităţile japoneze ar putea confirma această ipoteză.
Aşadar, ce este de făcut? Într-o eră a încălzirii globale este evident nevoie de energie curată. Dar e la fel de multă nevoie de siguranţa oamenilor, a animalelor şi plantelor. India s-a înscris pe calea dublării producţiei sale de energie nucleară – un fapt tulburător, fiindcă aprovizionarea Indiei cu combustibil nuclear, tehnologie şi reactoare depinde aproape integral de producători care refuză să preia responsabilitatea pentru vreo funcţionare defectuoasă.
Sigur că nu există un unic răspuns corect, de natură să satisfacă simultan şi uniform criterii precum penuria de resurse, epuizarea combustibililor fosili, schimbările climatice şi riscurile energiei nucleare. La un moment dat va trebui luată o decizie privind asigurarea necesarului de energie în India.
Construcţia oricărei centrale noi va trebui să fie precedată de cel puţin o reexaminare detaliată şi o dezbatere publică deplină. Dar actualul accent pus pe energia nucleară trebuie supus unei noi analize, iar dependenţa de acest tip de energie – ulterior redusă. În momentul în care siguranţa nucleară devine subit un imperativ global, costurile sunt pur şi simplu prea mari pentru a proceda altfel.
JASWANT SINGH, FOST ŞEF AL GUVERNULUI, MINISTRU DE EXTERNE ŞI MINISTRU AL APĂRĂRII ÎN INDIA, ESTE AUTORUL CĂRŢII „JINNAH: INDIA – PARTITION – INDEPENDENCE”. COPYRIGHT: PROJECT SYNDICATE, 2011. WWW.PROJECT-SYNDICATE.ORG PODCAST (ÎN ENGLEZĂ): HTTP://MEDIA.BLUBRRY.COM/PS/MEDIA.LIBSYN.COM/MEDIA/PS/SINGH13.MP3
