Interviu cu Mihai Bădici, inginer şi expert IT, observator atent al evoluţiei autoturismelor electrice
Care credeți că este orizontul de timp în care mașinile electrice vor poată înlocui, cu adevărat, pe cele cu motoare termice?
Acum, sigur că e greu de spus când, pentru că nu am răspuns încă la întrebarea “dacă”. Eu nu cred că le vor înlocui prea curând, dar e posibil să apară o nouă piaţă pentru acestea. Mă refer la faptul că ar fi posibil într-un viitor apropiat (să zicem 10-15 ani) să apară tot mai multe maşini electrice pe post de commuter, urmând ca pentru deplasările pe distanţe lungi să fie folosite tot acestea din urmă. Depinde foarte mult şi de piaţa petrolului, deocamdată pare că previziunile legate de epuizarea acestuia nu se prea confirmă
Care sunt, în prezent, principalele neajunsuri ale autoturismelor electrice și cum credeți că vor putea fi acestea depășite?
Evident, principalul (poate singurul neajuns) al maşinii electrice este autonomia. De aici derivă şi greutatea sau spaţiul redus, pentru că deocamdată singurul mod în care poţi creşte autonomia e să pui baterii mai mari, deci să ocupi spaţiu.
Mai este încă o discutie aici: deşi randamentul motoarelor electrice este foarte bun, dacă luăm în considerare tot ciclul – gazul se arde în centrala electrică pentru a obţine curent, apoi curentul în energie mecanică în automobil – lanţul transformărilor este un pic mai lung, deci ar putea fi un randament global mai mic. Momentan curentul e mai ieftin (şi) din cauză că guvernul nu a început să pună accize pe acesta, ci pe petrol. Dar e un fapt secundar, avem şi alte surse de electricitate, unele curate, altele şi curate şi ieftine. Deocamdată nu e esenţial.
De ce nu se reușește obținerea unei autonomii mai mari – a unor baterii mai eficiente – pentru acest tip de autovehicule?
Păi… probabil că ne împiedică legile fizicii. Capacitatea unei celule e atât cât e, în funcţie de cele două materiale care o compun. S-a reuşit saltul destul de important la elementele cu Li-ion, prin controlul electronic al încărcării, pentru că altfel chimia era cunoscută de mult. Deci nu văd o creştere de 2-3 ori a capacităţii, cât am avea noi nevoie, folosind tehnologia actuală.
O zonă care mi se pare foarte interesantă şi promiţătoare e tehnologia supercapacitorilor; deocamdată performanţele sunt mai slabe decât ale bateriilor, dar cel puţin suntem departe de limitele fizice ale tehnologiei. Oricum, fără o tehnologie cu totul nouă, şansele depăşirii situaţiei nu sunt prea mari. Cel mult putem spera la o ieftinire drastică a celor existente, ceea ce ar permite dezvoltarea de maşini cu autonomie mică la care bateriile să se schimbe în loc să se reîncarce.
Care este, în viziunea dumneavoastră, probabilitatea să se dezvolte și alte tipuri de propulsie pentru autoturisme? Ce șanse sunt să intre în producția de serie și motoarele cu propulsie pe hidrogen?
Probabil şanse ar fi. În mare parte tehnologia înţeleg că e asemănatoare cu cea a motoarelor termice, deci experienţa existentă se poate folosi, hidrogenul se poate obţine uşor din apă… singura problemă e îmbutelierea unui gaz care ocupă foarte mult volum – şi care probabil că e destul de periculos, mai ales dacă îl comprimi la presiuni mari. Aici însă se va pune mai mult problema preţurilor, pentru că practic nu schimbi tehnologia, ci înlocuieşti un combustibil cu altul. Maşinile electrice au multe alte avantaje: mult mai puţine piese în mişcare, întreţinere aproape nulă, comenzile electrice sunt uşor de automatizat … practic elimini o întreagă industrie (evident, o înlocuieşti cu alta, electrică ).
Citeşte şi Masinile electrice si hibridele
