După cum ştii, dragă cititorule, Dunărea împarte capitala Ungariei în două: Buda şi Pesta. Cel mai uşor le deosebeşti după Palatul Regal care se află în Buda şi este cea mai fotografiată clădire din oraş. De fapt, pentru pasionaţii de istorie, Palatul Regal este un complex format din mai multe clădiri construite în secolele XIII – XVII. Şi bine păstrate. Ei, dacă tot suntem în zonă, putem trece Podul cu lanţuri (altă atracţie pentru aparatul foto) înspre Pesta şi să urcăm spre Bastionul Pescarilor. Povestea cu numele am uitat-o de mult, n-am uitat însă că aici se vând cele mai neaoşe suveniruri maghiare: de la ciorapi împletiţi la porturi populare, de la paprika la cârnaţi şi, bineînţeles, de la tricouri cu Budapesta la milieuri. Riscând să par un demodat îţi recomand milieuri-le. Chiar dacă vremea peştelui de pe televizor a trecut, ungurii se pricep ca nimeni alţii la milieuri. Sunt frumoase şi cine ştie când revin în vogă. Şi încă o notă înainte să scriu despre vinuri, cei mai mulţi vânzători de suveniruri sunt unguri-români de prin Harghita şi Covasna. Dacă le zâmbeşti te vei putea înţelege cu ei în limba noastră.
Vinuri la Budapesta? Sigur că da. Că nu-i român ardelean să nu fi auzit de Tokai. Şi nu-i magazin de băuturi în capitala Ungariei unde să nu se vândă. Distins şi destul de scump, Tokai se face după reţete secrete, rămase moştenire din străbuni. Una pot să ţi-o spun şi eu. Tokai din struguri îngheţaţi. Bine, strugurii nu sunt chiar bocnă, însă sunt lăsaţi pe viţă până dă primul îngheţ şi mai apoi zdrobiţi şi puşi la fermentat. Specialiştii zic că iese cel mai bun ice-wine ce-l bate de departe pe cel din Canada. Le-am gustat pe amândouă şi specialiştii au dreptate. Cumpără o sticlă şi pentru acasă, dar nu o bea cu prietenii. Îţi va părea rău.
Şi n-ar fi Budapesta fără un gulaş pe cinste. Mâncarea vine de la străbunii huni şi se face pe principiul pizza: pui în oală tot ce ai prin frigider. Hunii amestecau untură cu făină şi multă carne pentru o mâncare grea, groasă şi săţioasă, care să le ţină de cald în lunile de iarnă în pusta maghiară. Azi gulaşul se face cu succes în toată Europa centrală, însă cel mai bun tot la Budapesta o să-l mănânci. Adaptat gusturilor omului modern (mai subţire cu făină şi untură), gulaşul din Budapesta satisface mai degrabă nevoia de experienţă tradiţională decât pe cea de supravieţuire.
Şi ce-ar mai fi de spus despre Budapesta şi nu găseşti în ghidurile turistice? Că aici se află una dintre cele mai mari sinagogi din Europa (pe Dohani utza) – cu peste 3.000 de locuri, deschisă doar vara, iarna încălzirea imensităţii fiind ca şi imposibilă. Că suvenirurile, mai ales cele comestibile (gen salam, şunci, cârnaţi, toate cu multă boia), au cel mai bun preţ în supermarketuri şi nu în (pitoreşti, de altfel) pieţele turistice. Că femeile sunt uimitor de frumoase şi Budapesta este una dintre capitalele europene ale producţiei de filme porno – asta fără legătură una cu alta. Că există băi termale berechet, să ai de unde alege. Că Magherul lor se numeşte Bulevardul Andrasy şi că este infinit mai elegant decât al nostru. Că oraşul găzduieşte o statuie a Libertăţii, pe un deal de lângă Dunăre, în Pesta, ridicată în 1947, în cinstea eliberării de sub nazişti. Şi că, deşi ambele sunt aşezate pe malul unei ape, Dâmboviţa şi Dunărea, între Bucureşti şi Budapesta, există o diferenţă ca de la râu la fluviu.
La Budapesta se ajunge uşor cu avionul. Compania Malev operează în medie două – trei zboruri pe zi, în timp ce Tarom operează câte patru curse pe săptămână. Preţurile pentru un bilet dus-întros încep de la 99 euro. Pentru cazare, site-urile www.booking.com şi www.venere.com vă oferă cele mai bune preţuri. O cameră pentru două persoane, la un hotel din centrul oraşului, poate costa şi 40-50 euro/noapte.
