In sensul sau originar, latinesc, "a asuma" inseamna, literal, "a trage in sus" si are legatura cu… Adormirea Maicii Domnului. In traditia Bisericii, pe 15 august sarbatorim "Mutarea la cer a Maicii Domnului", momentul in care Hristos "ia la Sine pe Maica Sa". Fara a intra in detalii teologice, "Asumptiunea" insemna, asadar, actul prin care Hristos implineste promisiunea Mantuirii, responsabilitatea absoluta prin care "ia asupra sa" pacatele omenirii. Chiar daca semnificatia originara s-a pierdut o data cu laicizarea, componenta etica fundamentala a sensului "asumarii" a ramas neatinsa. Asumarea unei responsabilitati este legata, asadar, de "datoria", de "angajamentul" sau de "optiunea" de a implini o "promisiune" sau de a actiona in numele unor principii. Locul natural al "responsabilitatii" ar trebui sa fie, prin urmare, Cetatea, unde atat cetateanul obisnuit, cat si cei care-l reprezinta in guvernamant ar trebui sa "isi asume" optiunile pe care le fac si obligatiile stipulate de Constitutie (asumata, la randul ei, prin alegeri libere).
Parca asa ar trebui sa functioneze lucrurile intr-o "societate normala" (adica bazata pe norme). Din pacate, societatea romaneasca este oricum, numai normala nu. Procedura de asumare (sau angajare) a raspunderii de catre Guvern pe cele trei legi este dovada ca responsabilitatea a parasit de mult Romania si ca nimeni nu isi asuma nimic in aceasta tara. Mai intai, Parlamentul. Toate cele trei legi au de-a face, in esenta, cu reducerea cheltuielor bugetare, impusa de criza economica si de angajamentele asumate prin acordurile cu FMI si UE. Or, majoritatea covarsitoare a amendamentelor depuse de parlamentari constau in adaugarea de sporuri si exceptii care ar impovara bugetul, nu l-ar elibera, ceea ce ar nega scopul insusi cu care au fost elaborate legile. Parlamentarii nostri – fara sa isi asume vreo responsabilitate – dau bani prin lege pentru ca nu dau de la ei.
Acelasi lucru s-a intamplat cand Parlamentul a votat in unanimitate maririle de pensii in 2007 si marirea salariilor profesorilor cu 50% in 2008. Nici macar un singur parlamentar roman nu s-a oprit sa se intrebe care sunt sursele de finantare sau care sunt consecintele pe care votul sau le va avea. Au ridicat toti din umeri si apoi au ridicat mana. E adevarat ca si in Congresul american se mai adopta tot felul de amendamente bugetare pentru beneficiul circumscriptiei electorale a unui congressman sau a altuia, dar macar acolo toata lumea stie cum se cheama acestea: pork. In al doilea rand, partidele. Dupa ce anul trecut a bagat tara in cofa cu cheltuieli insuportabile, PNL nu isi asuma nici o raspundere pentru ca a agravat criza. Sta pe margine, sparge seminte si fluiera Guvernul, ba chiar are indrazneala sa ceara cresterea deficitelor ca-n America, de parca centrul economiei mondiale s-ar fi mutat de pe Wall Street la Bucuresti.
Apoi, PSD este in cea mai avantajoasa postura, si la putere, si in opozitie. Tot ce face bun Guvernul e meritul ministrilor PSD, tot ce face prost e din vina lui Boc si, mai ales, a lui Basescu. PSD nu are nici o responsabilitate. Chiar daca a investit acest Executiv cand a votat programul de guvernare, PSD pare sa distinga intre dreptul de a-si numi ministri si asumarea obligatiilor ce decurg din acest program. In cele din urma, PDL a castigat voturi promitand o guvernare responsabila de centru-dreapta si a sfarsit prin a face coalitie cu socialistii. Nu pot face reforme in justitie, in educatie si in administratie pentru ca PSD ii boicoteaza? Atunci, fie isi asuma aceasta coalitie si uita de orice reforma, ca sa ramana la putere, fie domnul Boc isi asuma esecul guvernarii si depune mandatul. si una, si alta nu se poate.
In al treilea rand, sindicatele si/sau magistratii. Guvernul nu produce bani. Guvernul distribuie bani pe care ii ia din buzunarele "majoritatii tacute", a acelora – din ce in ce mai putini – care produc valoare adaugata si isi platesc onest taxele si impozitele. Indiferent de teoriile pe care le vantura sindicalistii si pivnicerele pe la televiziuni, bugetarii nu produc valoare adaugata. Ei consuma ce produc altii. Or, pretentia sindicatelor de a mentine neschimbate sporurile si privilegiile bugetarilor doar pentru ca au forta de negociere/santaj superioara este complet iresponsabila si e un atac la adresa majoritatii, devenita ostatica grupurilor de interese. In sfarsit, cetateanul nu isi mai asuma nici un fel de responsabilitate pentru bunastarea Cetatii si nu se mai prezinta la vot, distorsionand in acest fel reprezentativitatea institutiilor si legitimitatea lor democratica.
Ca sa revenim la "asumare" si "asumptie", logicienii le-au dat un sens diferit, acela de prezumtie sau ipoteza. Mai tarziu, niste filozofi britanici au inceput sa se intrebe pe ce temeiuri acceptam noi asemenea prezumtii ca fiind adevarate si cat sunt ele de justificate, iar ceea ce au descoperit a fost intr-atat de teribil incat au formulat, alarmati, legea de fier a oricarei gandiri cu sens: "Do not assume!". Are sens, asadar, sa nu asumam ca episodul asumarii de ieri din Parlament va avea, in cele din urma, vreun sens.
