Condamnat pe viata pentru un omor pe care sustine ca nu l-a comis, un brailean a primit daune de la statul roman, dupa ce a facut plangere pentru incalcarea drepturilor sale la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Silviu Mocanu a primit 17.000 de euro cu titlu de despagubiri, dar el isi ispaseste in continuare pedeapsa, autoritatile romane refuzand sa-i admita cererea de revizuire a procesului.
Fratii Silviu si Dorinel Mocanu, din Braila, au fost condamnati, in 1997, la detentie pe viata pentru uciderea altui brailean. Potrivit rechizitoriului intocmit la acea vreme de procurorul care a anchetat cazul, Lucian Doxan, in noaptea de 25 spre 26 mai 1997, dupa ce au consumat alcool, cei doi frati ar fi decis sa jefuiasca statia Peco Soroli Oil, din Braila, unde acestia lucrasera anterior. Anchetatorii au sustinut ca Silviu si Dorinel Mocanu l-au lovit pe Nicolae Sima, angajatul benzinariei, cu pumnii si picioarele pana l-au omorat in bataie. Din casa de bani au fost furati 13.261.000 lei, care au fost gasiti, ulterior, in locuinta fratilor. Pe hainele celor doi, politistii au gasit mai multe pete de sange din grupa sanguina 01, similara cu a victimei. "Interventia operativa a organelor de urmarire penala a facut ca inculpatii sa nu apuce sa-si spele in totalitate hainele, astfel ca in urma analizelor de laborator s-a indentificat pe o parte dintre acestea sange din grupa 0, care apartine victimei", se arata in rechizitoriu. Pe baza probelor, cele mai multe dintre ele indirecte, procurorul Lucian Doxan a dispus trimiterea in judecata a celor doi frati, sub acuzatia de omor deosebit de grav in scop de talharie.
Daca Dorinel Mocanu si-a recunoscut fapta, fratele acestuia, Silviu, a negat cu vehementa ca ar fi participat la omor. Initial, Silviu Mocanu a dat o declaratie care il incrimina, dar in timpul procesului le-a spus judecatorilor ca politistii l-au batut si l-au obligat sa recunoasca fapta pe care nu a comis-o. Dorinel Mocanu a sustinut spusele fratelui sau, acuzandu-i de abuzuri pe anchetatori.
Aparente incriminatoare
Probatoriul acuzarii s-a bazat, in principal, pe petele de sange gasite pe hainele suspectilor. Doar printr-o simpla analiza de laborator, s-a tras concluzia ca sangele a apartinut victimei, care avea grupa 01. Anchetatorii au omis faptul ca ambii frati Mocanu au aceeasi grupa sanguina. "L-am asteptat afara pe fratele meu si cand a iesit din benzinarie am vazut ca avea o rana la mana si era murdar de sange. L-am intrebat ce s-a intamplat, dar m-a imbrancit si mi-a zis ca s-a batut cu Nicolae Sima, care ii datora niste bani. Atunci probabil ca mi-am patat hainele de sange", ne-a declarat Silviu Mocanu. Fara sa dispuna nici un fel de alte analize, pentru a stabili cu certitudine cui apartin petele de sange, procurorul Lucian Doxan a tras concluzia ca acestea provin de la victima, iar proba i-ar situa pe ambii frati la locul faptei. In cazul unor astfel de coincidente, anchetatorii sunt obligati sa gaseasca probe care sa le inlature si, astfel, sa elimine orice dubiu. Anchetatorii au mizat pe faptul ca toate aparentele erau impotriva ambilor frati Mocanu, fara a mai cauta alte dovezi. O alta neglijenta flagranta a criminalistilor a fost omisiunea de a examina cele 47 de leziuni produse victimei. Mai mult, faptele suspectilor nu au fost individualizate pentru a se stabili cu exactitate gradul de vinovatie al fiecaruia.
Au cazut la pace pentru 17.000 de euro
Condamnat la detentie pe viata ca si fratele sau, Silviu Mocanu nu a incetat sa spere ca odata si odata i se va dovedi nevinovatia. A facut numai putin de sase cereri de revizuire a procesului, toate respinse de autoritati, pe banda rulanta. Alte plangeri au fost depuse la Parchet impotriva politistilor si a procurorului anchetator, care nu i-au respectat drepturile, l-au fortat sa recunoasca crima si au tratat cazul superficial. Toate au fost respinse pe motiv ca "faptele nu exista" si ca "rezolutia procurorului a fost legala si temeinica".
Singura speranta a condamnatului a ramas CEDO. In 1998, dupa ce Curtea Suprema de Justitie i-a respins recursul, Silviu Mocanu a facut plangere la Strasbourg, pentru faptul ca a fost supus la rele tratamente in timpul anchetei (batai si presiuni psihice), nu i-au fost respectate toate drepturile procesuale si ulterior, aflat in penitenciar, i-a fost violata corespondenta cu CEDO. sase ani mai tarziu, plangerea acestuia a fost admisa, magistratii CEDO considerand ca cererea nr. 56489/00 "Mocanu impotriva Romaniei" este indreptatita.
La 9 ianuarie 2004, Curtea de la Strasbourg a solicitat Guvernului Romaniei "sa prezinte observatii privind admisibilitatea si fondul". Pentru a nu se mai ajunge in instanta, statul roman, prin agentul guvernamental pentru CEDO, i-a propus o intelegere lui Silviu Mocanu, in schimbul renuntarii la proces. Sfatuit gresit de avocat, condamnatul a acceptat intelegerea, fara sa sesizeze capcana. Pentru 17.000 euro el a renuntat la plangere. Statul a reusit astfel sa impuste doi iepuri deodata: i-a scos basma curata pe functionarii vinovati si, cu toate ca abuzurile constatate de Curtea de la Strasbourg au produs efecte juridice, in lipsa unei sentinte CEDO in acest sens, nu poate fi obligat sa aprobe revizuirea cazului Mocanu.
Avocat din oficiu, figurant la proces
Acest caz ridica foarte multe semne de intrebare. Legislatia lacunara nu permite redeschiderea unui dosar in orice moment cand apare un element nou care ar putea duce la modificarea sentintei anterioare. Pe de alta parte, cazul Mocanu arata un alt punct slab al sistemului judiciar: institutia avocatului din oficiu. De cele mai multe ori, acesti aparatori, selectionati mai degraba dupa criteriul incompetentei, fac doar simpla figuratie la procese. Cu o singura exceptie, toti avocatii lui Silviu Mocanu au fost din oficiu si pe parcursul procesului nu au sesizat instantelor erorile de procedura si gravele abuzuri la care a fost supus condamnatul in timpul anchetei. Situatia lui Silviu Mocanu este cu totul inedita. Desi statul roman i-a platit daune si, prin aceasta, a recunoscut, implicit, abuzul de a-i fi incalcat drepturile, condamnatul isi ispaseste in continuare pedeapsa cu inchisoarea pe viata, iar autoritatile refuza redeschiderea cazului pentru aflarea adevarului.
Procurorul Lucian Doxan nu numai ca nu a fost sanctionat dupa ce statul a platit din cauza sa daune lui Silviu Mocanu, dar a fost promovat procuror-sef la Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. S-a remarcat si aici in momentul in care a clasat dosarul "Fraude electorale", scotandu-l astfel basma curata pe Emil Ghergut, fostul sef al Biroului Electoral Central.
