Iata ca am ajuns fericita tara in care toti caii au pasaport la cererea UE, in vreme ce la oameni doar unul din doi se bucura de aceeasi situatie. Calul cu pasaport european obligatoriu nu devine insa un animal mai fericit, el continua sa fie intepat cu furca si batut cu biciul, cum ne arata o televiziune iubitoare de cai, zilele astea, ca – vorba aceea – Europa sau nu, ramane un cal de-al nostru. In ce priveste primele noastre alegeri pentru Parlamentul european, aflam de la seful de campanie al PSD ca voturile sunt cumparate cu ceasuri inscriptionate PNL, tuica si, desigur, caltabosi, acest nou brand electoral de tara. Iaca asa europenizarea, ultima din seria unor proiecte neterminate care se incheie cu "zarea", candva o populara firma de cultura autohtona, ramane la fel de superficiala ca si celelalte accese precedente de civilizare.
Nimic nu bate insa deshumarea in direct a lui Dumitru Tinu, de care am avut parte saptamana asta. O agentie de stiri cu pretentii de seriozitate a facut cinci titluri (exhumat-transportat-contestat-rezolvat-etc.). Televiziunile si radiourile s-au intrecut in imagini si speculatii. O mai fi ramas ceva din el? Cum va fi transportat la Medicina Legala, intr-un singur pachet, sau os cu os? Numarul fracturilor o fi acelasi ca la precedenta autopsie, sau or mai fi crescut intre timp?
Aceasta mostra de imbecilitate si lipsa de elementara buna-cuviinta fata de un mort a fost, desigur, datorata familiei nelegitime a defunctului care, iata, plateste dincolo de moarte pentru proasta sa alegere, din cauza careia i se insceneaza azi o asemenea telenovela sinistra. Femeia din viata lui, nelasata de jandarmi sa se apropie de mormant, striga ca vrea sa vada in groapa cine i-a dat in cap. Fiul nelegitim, care se lupta pentru drepturile lui (adica banii), striga si el ca vrea sa ajunga langa groapa, sa vada cu ochii lui. E vorba de tanarul golan Iucinu, cel care la citirea raportului prezidential de condamnare a comunismului conducea trupele de soc ale Romaniei Mari. Dragi medici legisti, iata un tanar cu aplecare catre meserie. Bagati-l vreo doua zile la cada de cadavre in formol pe acolo, sa vedem daca isi mentine apetitul.
Dar faptul ca oameni de aceasta categorie nu gasesc alta cale sa-si rezolve problemele de succesiune decat punandu-le in format OTV nu e o scuza pentru toti cei care au contribuit ulterior la aceasta manifestare. Dumitru Tinu era la o varsta critica pentru barbati in statisticile de sanatate din tara noastra. Era surmenat, dupa Revelion, conducea fara centura si, fie ca a avut un atac cerebral sau a adormit la volan, moartea lui nu a avut nimic neplauzibil. Nu avea ce sa gaseasca o autopsie dupa atatia ani, ca nu suntem in Agatha Christie sa avem oameni otraviti cu arsenic sau cu mercur. Cauzele mortii au fost fiziologice si orice urma a lor a existat a disparut demult, daca nu a fost gasita la prima autopsie. Orice legist mediu competent putea sa-i spuna asta procurorului dinainte, si orice procuror ar trebui sa aiba niste minime cunostinte de medicina legala ca sa priceapa asa ceva. Dar nu, ca si la moartea patriarhului, vedem ca, de fapt, in trei romani din cinci zace gena OTV, si sunt gata sa-si bage labele in orice cadavru doar ca sa-si mai anime putin creierasele mici si amortite. Nu am fost in relatii apropiate cu dl Tinu, dar nu pot pricepe cum de cei care au fost nu s-au opus acestei idiotenii, acestui triumf al intelectului de balta, teoria unei conspiratii asasine, preferand sa lase oasele omului sa fie scoase si trambalate in direct.
Instantele noastre, ca si procurorii de caz, se plang mereu de supraincarcare. Pai, daca isi pierd vremea cu asemenea lucruri, nu ma mir ca sunt supraincarcati. In 2003, se mai ceruse o data Procuraturii sa redeschida "cazul Dumitru Tinu". Procuratura si doua instante au decis, la acea vreme, ca nu existau motive pentru a redeschide acest caz. De ce o luam azi de la capat? si pe banii cui?
Groparii, intervievati de presa noastra profesionista, s-au dovedit calmi si reflexivi, la inaltimea situatiei. Mai scosesera cu un an in urma pe unul pentru care ceruse prima nevasta sa vada daca nu l-a ingropat cu dintii ei in gura. "S-a uitat in gura lui, a vazut ca nu, si l-am bagat indarat", a declarat un gropar. Poate dvs. intelegeti ce vrea sa spuna. Eu am citit de vreo zece ori fraza asta, si tot n-am inteles. Am nevoie de un roman adevarat sa imi explice si mie cum vine treaba asta cu dintii, la poporul nostru crestinat de doua mii de ani.
Dr. Alina Mungiu-Pippidi este presedinte SAR si profesor de politici publice la Hertie School of Governance din Berlin
