Despre descentralizarea în învățământul preuniversitar am citit tot felul de opinii. De cele mai multe ori se caută modele în țările în care relația comunitate locală – școală a funcționat, dar nu se ia în calcul faptul că unele dintre ele au eșuat și în acest moment se caută și acolo soluții.
ISTORIA TENTATIVELOR DE DESCENTRALIZARE
În perioada 1995 – 2001 s-a derulat un proiect de reformă a învățământului preuniversitar cofinanțat de Guvernul României și Banca Mondială. În cadrul acestui proiect, printre altele, se urmărea formarea directorilor de școli ca manageri iar inspectorii școlari urmau să fie instruiți pentru a îndeplini o funcție de îndrumare și control într-un sistem descentralizat.
Din cauza lipsei cadrului legislativ, la acea vreme, programul a eșuat iar derularea și punerea în practică au rămas la nivel de intenție.
În perioada 2001-2002 s-a dorit o pilotare în câteva școli selectate din mai multe regiuni ale țării, dar s-a renunțat, invocându-se insuficiența finanțării. În 2004 pilotarea descentralizării s-a derulat în 8 județe. Cu un an mai târziu, a apărut Strategia descentralizării învăţământului preuniversitar adoptată prin Memorandum al Guvernului României și asistată de Banca Mondială între 2005 și 2008.
Regăsim în conținutul acestei strategii următoarele:
Descentralizarea învăţământului preuniversitar reprezintă transferul de autoritate, responsabilitate şi resurse în privinţa luării deciziilor şi a managementului general şi financiar către unităţile de învăţământ şi comunitatea locală.
Descentralizarea în educaţie presupune:
- redistribuirea responsabilităţilor, a autorităţii decizionale şi a răspunderii publice
- pentru funcţii educaţionale specifice, de la nivel central către nivelul local.
- participarea factorilor non-administrativi, a reprezentanţilor societăţii civile, la procesul
- de luare a deciziilor (părinţi, ONG, mediul de afaceri, asociaţii profesionale, parteneri
- sociali etc.).
- transferul competenţelor decizionale de la nivelurile centrale către cele locale şi/sau
- organizaţionale, pentru a apropia decizia de beneficiarii serviciului public de educaţie.
În 2008, s-a făcut și o evaluare independentă finanțată prin Phare a acestei strategii. Raportul a fost descurajant, pentru că n-au existat diferențe semnificative de rezultate între județele pilot și celelalte.
În Legea Educației Naționale, legea 1/2011, se vorbește despre descentralizare, la nivel de… principiu.
APARE O ÎNTREBARE FIREASCĂ: ESTE NECESARĂ ACEASTĂ DESCENTRALIZARE?
Răspunsul meu categoric este DA!
Prima schimbare ar trebui făcută la nivelul conducerii unităților de învățământ și anume ar trebui disociată total sarcina didactică de cea administrativă. Mi se pare normal ca răspunderea să fie împărțită între un manager care să se ocupe numai de activitățile școlare propriu-zise și unul care să aibă numai sarcini administrative. S-ar atribui astfel competențele decizionale specifice. Prima funcție ar reveni corpului profesoral, iar cea administrativă consiliului local. Într-un stil pur românesc se dorește formarea unui om potrivit la toate și din acest motiv s-a încercat, în istoria recentă, o calificare la locul de muncă.
Buna funcționare a școlilor este afectată de actualul sistem centralizat. Am asistat, de curând, la situații care dovedesc ineficiența lui. Mă voi opri, deocamdată, la două dintre ele.
Conform unui grafic, la începutul anului, Consiliul Profesoral al fiecărei unități școlare a validat prin vot planul de școlarizare aferent anului școlar 2017-2018. Acesta se înaintează inspectoratului pentru aprobare. O parte dintre directori a avut surpriza ca inspectoratele să ceară comasarea claselor prin mărirea efectivelor de elevi, la o clasă, cu numărul maxim prevăzut de lege și chiar cu depășirea acestuia. Cu un număr mare de elevi munca la clasă devine greoaie, eficiența scade, dar se face o economie la buget.
Subliniez faptul că au de suferit și unii profesori, pentru că își pierd postul. Reiese clar că școala nu are putere de decizie în privința organizării activității eficiente în școală și a formării unui grup profesoral în spiritul culturii și al misiunii instituției.
Un caz recent, printre multe altele, este cel petrecut la Liceul Teoretic „Alexandru Papiu Ilarian” din Dej, jud. Cluj. Aici, printr-o trăsătură de condei, ISJ Cluj a suprimat clasa cu profilul Filologie, specializarea bilingv franceză.
Acţiune profund injustă şi, totodată, inexplicabilă, ţinând cont de performanţele acestei unităţi şcolare la toţi indicatorii, inclusiv promovabilitate la bacalaureat. Este înlăturat astfel, într-o manieră cu totul arbitrară şi discreţionară, aproape un sfert de veac de tradiţie francofonă în urbea de pe Someş.
Calitatea şi descentralizarea se dovedesc încă o dată simple cuvinte numai bune de îmbogăţit noua limbă de lemn.
Un grup semnificativ de cadre didactice a luat atitudine și a trimis un memoriu ISJ Cluj, al cărui conținut integral îl găsiți AICI.
