Premierul francez, Jean-Marc Ayrault, împreună cu cinci dintre miniştrii săi, a venit miercuri la Marsilia, a doua zi după reglarea de conturi mortală care a însângerat din nou acest al doilea oraş important al Franţei. Lanţul de acte de violenţă şi mai multe omucideri au adus Oraşul Măslinilor în atenţia guvernului. Ayrault a reafirmat „determinarea“ guvernului de a reduce violenţa şi a anunţat noi forţe suplimentare – 24 de poliţişti.
O rafală de gloanţe în Marsilia a determinat Executivul să coboare din situaţia prospectivă asupra Franţei în 2025 pentru a ateriza brutal pe bitumul marsiliez din 2013. Ministrul de Interne, Manuel Valls, urma să descindă singur, potrivit strategiei sale de a se deplasa la fiecare fapt divers, dar guvernul a decis să-l imite, premierul Ayrault luând cu sine o „cavalerie grea“ pentru a veni la căpătâiul Marsiliei.
Execuţia unui bărbat de 25 de ani, „cunoscut de serviciile poliţiei“, luni seară, de doi oameni pe scuter, în cartierul turistic Estaque, reprezintă a 13-a reglare de conturi de la începutul anului. Dar a intervenit doar la câteva ore după decesul unui alt tânăr, înjunghiat sâmbătă într-o încăierare, la ieşirea dintr-o bodegă din Portul Vechi, de trei persoane care apoi au agresat cu cuţitul un infirmier de la un spital din oraş. Cu o săptămână înainte, un student fusese ucis în apropierea gării. Aceste fapte diverse implică mafia, micii delincvenţi şi o violenţă inexplicabilă pentru public. Faţă de promisiunile permanente ale ministrului de Interne, Manuel Valls, de a „recuceri“ Marsilia, fiecare nou glonte, fiecare nouă lovitură de cuţit în Marsilia apare de-acum ca semn al incapacităţii acestei politici de a zăgăzui o violenţă ce persistă. Premierul a decis să preia acest dosar şi ieri, la Marsilia, nu i-a aruncat lui Valls nici măcar un zâmbet. Ayrault a anunţat apropiata suplimentare a poliţiei judiciare din oraş cu încă 24 de poliţişti, „pentru a face anchete, investigaţii, a găsi vinovaţii şi a-i trimite în justiţie“, şi o ZSP (zonă de securitate prioritară) suplimentară.
Abordare „globală”
Situaţia securitară explozivă din Marsilia a adus din nou oraşul în centrul actualităţii, la un an după Comitetul Interministerial de la 6 septembrie 2012, şi continuă să fie subiect de divergenţă între putere şi opoziţie, între diverşi miniştri ai Cabinetului de la Paris. Pe 6 septembrie anul trecut, nu mai puţin de 17 miniştri au participat la un Comitet Interministerial pentru a defini un plan global de acţiune pentru Marsilia, cu o mobilizare pe fronturile securităţii, justiţiei, locuinţelor sau sectoarelor sociale.
Prin venirea precipitată la Marsilia, în afara faptului că s-a pliat clasicului exerciţiu al „mesajului de încredere“, premierul doreşte să reamintească faptul că problema Oraşului Măslinilor nu este doar a ministrului de Interne, ci necesită un „răspuns global“. El a precizat că cifrele care privesc în principal delincvenţa se referă la persoane, bunuri, furturi cu violenţă şi a recunoscut că rezultatele nu sunt suficiente – în special în ce priveşte lupta împotriva traficului de droguri şi a economiei subterane legate de acest trafic. Ayrault a cerut „răbdare“, explicând că atacarea „rădăcinilor răului“ cere timp, dar nu a prezentat prea multe lucruri, iar referitor la faimoasa abordare „globală“ a promis că va reveni în octombrie cu propuneri privind transporturile, locurile de muncă etc.
Războaie de succesiune
Potrivit specialistului francez Alain Bauer, marca tipică a Marsiliei nu este reglarea de conturi, ci chiar istoria criminală a acestui oraş. La Marsilia, industrializarea şi globalizarea crimei au fost inventate de doi indivizi, Paul Carbone şi François Spirito, care au pus în funcţiune internaţionalizarea traficului de stupefiante. Au fost campionii versiunii criminale a pieţei economiei liberale şi au creat la Marsilia, aproape în acelaşi timp cu Al Capone în SUA, traficul de alcool. Marsilia este singurul loc din Franţa unde există o astfel de „închistare“ criminală, implantată istoric, care s-a putut dezvolta. O altă particularitate a oraşului o constituie două războaie care se duc în acelaşi timp de peste două decenii. Primul este un război de succesiune, pentru că după Carbone şi Spirito au venit fraţii Guerini, Francis Le Belge… De la moartea lui Jean-Jé Colonna într-un accident de maşină (singurul care a murit într-un accident) nu mai există „judecător de pace“ în Marsilia, iar printre „naşi“ persistă un război de succesiune. Însă, în acelaşi timp, se derulează un alt război de succesiune după ce lichidarea unui secund al boss-ului Farid Berrahma (zis „Rotisorul“) a creat o breşă pentru tinerii oraşului, care s-au organizat pentru a prelua puterea de la generaţia veche. Cele două războaie se cumulează şi provoacă un număr considerabil de victime.
De obicei, „caidul“ este arestat, numărul 2 descoperă că nu primea decât firimituri şi recuperează reţeaua, iar când fostul „naş“ iese din închisoare, este ucis rapid.
Un alt expert francez arată că oraşul este cangrenat şi de banditismul datorat unei imigraţii extraeuropene masive şi deci de necontrolat. Acest aspect al delincvenţei este aproape tabu pentru politicienii francezi, care, de teama de a nu fi catalogaţi „actori politici rasişti“, evită o dezbatere esenţială.
