Politica americana din Orientul Mijlociu a suferit o noua lovitura in aceasta luna, atunci cand Hamas, al carui guvern americanii au incercat sa-l izoleze, a atacat miscarea rivala Fatah in Gaza. Ca raspuns, Israelul a inchis granitele cu Fasia Gaza, facand viata in acest loc chinuit de violente, saracie si diperare inca si mai insuportabila.
Este important sa identificam motivul esecului american, intrucat este repetitiv si face si mai dificila o pace intre Israel si Palestina. Radacinile esecului se gasesc in convingerea guvernelor din SUA si Israel ca forta militara si represiunea financiara ar putea conduce la o pace in conditiile lor. SUA si Israelul nu au acceptat un compromis bazat pe conditiile de mult acceptate de Orientul Mijlociu, de restul lumii, dar, si mai important, de majoritatea israelienilor si palestinienilor.
Inca de acum 40 de ani, de la razboiul din 1967, exista o singura posibilitate realista de a avea pace in regiune: intoarcerea Israelului la frontierele de dinainte de 1967, la care se adauga conditii economice viabile pentru un stat palestinian, incluzand aici accesul la rutele comerciale, la sursele de apa, dar si la alte resurse esentiale. Cu ajustari minore, reciproc acceptabile, aduse frontierelor respective, aceste conditii ar fi permis coabitarea celor doua state. Aproximativ trei sferturi din populatia de ambele parti – Israel si Palestina – sustin acest compromis de tip "teritorii in schimbul pacii", in timp ce un sfert se cramponeaza de ideea unei victorii totale asupra adversarului.
De ambele parti, cei care refuza sa cedeze au subminat in repetate randuri eforturile de realizare a acestui compromis. Incepand cu anii ‘70, colonistii israelieni si adeptii liniei dure nationaliste din aceasta tara au impins Israelul intr-o politica dezastruoasa de creare si extindere a coloniilor in teritoriile arabe din Cisiordania, contravenind astfel atat bunului-simt, cat si diplomatiei internationale. Aceasta politica a blocat eforturile de pace si a creat pentru mai multe decenii premisele varsarii de sange.
Extremistii de ambele parti nu s-au ferit nici de asasinate politice. Militantii islamici l-au ucis pe liderul egiptean Anwar Sadat, care promova ideea de pace. De cealalta parte, un militant evreu l-a asasinat pe liderul israelian Yitzhak Rabin, care era deschis initiativelor de pace. Extremistii ambelor tabere au recurs la o intensificare a actiunilor violente ori de cate ori majoritatile reuseau sa se apropie mai mult de pace.
In ultimii zece ani, principala bariera practica in calea pacii a fost esecul israelienilor de a se retrage cu adevarat in spatiul frontierelor de pana in 1967, Israelul fiind astfel tributar greutatii politice a mai multor sute de mii de colonisti din Cisiordania si a comunitatilor religioase si seculare care-i sustineau pe colonisti. Acesta este adevarul esential, restul e tragedie. Chiar si atunci cand SUA sau Israelul prezentau oferte de pace – cum a fost cazul in 2000 la Camp David – aveau grija sa includa cai de sustinere a asezarilor si a colonistilor evrei din Cisiordania, in timp ce refuzau un stat palestinian economic viabil in imediata vecinatate.
Cel mai recent esec catastrofal a survenit in momentul in care presedintele George W. Bush a facut un apel la democratie in Palestina in 2004, dar a refuzat apoi sa onoreze procesul democratic. Hamas, o miscare radicala, a castigat alegerile din ianuarie 2006, insa nu inainte ca SUA sa se amestece fatis in perioada preelectorala in favoarea Fatah, actiune care nu a ajutat in final decat la cresterea legitimitatii Hamas.
Dupa victoria Hamas, SUA si Israelul au orchestrat imediat un blocaj, privand noul guvern ales de finantare. Israelul a blocat chiar transferul veniturilor vamale palestiniene, pe care Israelul le colecteaza in baza statutului de autoritate de ocupatie ce controleaza frontierele. In loc sa actioneze pragmatic si sa relationeze cu guvernarea Hamas in functie de actiunile acesteia fata de Israel, Washingtonul si Tel Avivul au cerut din start ca Hamas sa recunoasca dreptul la existenta al Israelului ca o preconditie pentru mentinerea fluxurilor de financiare.
SUA si Israelul au crezut ca vor putea forta Hamas sa se supuna chiar dinaintea inceperii unor negocieri cu noul guvern – o pozitie aroganta, bazata pe convingerea ca nu negocierile concrete, ci forta bruta si amenintarile vor aduce solutia.
Rezultatul era predictibil, in ciuda faptului ca SUA si Israelul s-au aratat socate de recentele evolutii. Presiunile americane si israeliene au compromis accesul palestinienilor la apa, hrana, medicamente si siguranta fizica, aspect valabil in special in supraaglomerata Fasie Gaza. Desi Israelul s-a retras formal din Gaza, controlul total pe care il exercita asupra frontierelor, infrastructurii, transporturilor si impozitarii, cuplat cu incursiunile militare regulate ca raspuns la bombardamentele lansate din Gaza si cu asasinarea sau capturarea oficialilor Hamas, au condus la disperarea palestinienilor.
Combinatia a dus la escaladarea violentelor. Hamas nu a cedat in negocieri. Conflictul izbucnit intre Hamas si Fatah a condus la prabusirea Fatah si fuga disperata din Gaza. Intr-o cvasiparodie a interventiei externe, SUA si Israelul l-au incurajat pe presedintele Mahmoud Abbas din partea Fatah sa demita guvernul condus de Hamas si sa instituie un nou guvern al Fatah in Cisiordania.
Gaza este acum sub controlul Hamas, iar Cisiordania probabil sub controlul nimanui. Israelul a anuntat ca va continua presiunea asupra Fasiei Gaza, de parca populatia ar putea fi constransa la supunere. Dar exista prea mult armament si prea multi tineri gata sa moara pentru ca aceasta abordare sa aiba succes.
Exista din nefericire o singura solutie posibila, bazata insa pe un compromis real, nu pe o impunere unilaterala. Nici un fel de masinatiuni ale unor forte din exterior sau din interior nu vor putea impune o solutie. Israelul si Palestina trebuie sa ajunga la un acord care se bazeaza pe faptul ca ele isi impart un spatiu restrans si disputat.
Problema este ca, asa cum cred multi, ura si schimbarile demografice fac sa fie imposibila chiar si solutia bazata pe doua state. Putini mai spera inca intr-un stat unic, secular. Dar mult mai multi si-au pierdut orice speranta. Opinia mea este ca o solutie bazata pe doua state, solutie care necesita pacea si respectul reciproc, ramane posibila. Probabil insa ca nu pentru mult timp.
Jeffrey Sachs, profesor de stiinte economice, director al Institutului Pamantului de la Universitatea Columbia si consilier special al secretarului general ONU Kofi Annan in problema Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (Millennium Development Goals, MDG).
Copyright: Project Syndicate, 2007.
www.project-syndicate.org
