„Deranj” cu politistii comunitari

De ani de zile, toate sondajele care-si propun sa inventarieze necazurile si doleantele timisorenilor cuprind, la loc de frunte, capitolele ordine publica si salubritate. Evident, intre cele doua teme exista o stransa legatura, pentru ca spiritul civic nu este nicaieri in lume suficient pentru a pastra curatenia in localitati.
Masurile coercitive si-au dovedit peste tot eficienta, chiar si la popoare mai putin disciplinate si cu un grad mai scazut de incredere in institutiile statului. In fine, de cateva luni a fost pusa pe picioare si in capitala Banatului Politia Comunitara, o institutie despre a carei necesitate se vorbea de un deceniu si jumatate.
Chiar daca prerogativele, competentele si dotarea politistilor locali nu sunt cele imaginate de banatenii care au militat constant pentru o reala descentralizare, prezenta „comunitarilor” pe strazi este, fara indoiala, un pas inainte. Sunt si acum edili care si-ar fi dorit sa aiba in subordine politisti adevarati, adica fostii ofiteri si subofiteri de la serviciile de ordine publica.
Sigur, la Timisoara este greu sa recrutezi oameni in orice domeniu, mai ales daca ai nevoie de cateva sute. Dificultatea creste in momentul in care apar conditii legate de studii, starea de sanatate sau pregatirea fizica. In consecinta, nici calitatea acestei noi categorii de functionari publici nu este cea mai ridicata.
Cum-necum, politistii comunitari sunt o prezenta constanta si care nu poate trece neobservata pe strazile orasului. Sufocate pana nu demult de diverse categorii de cersetori, intersectiile au fost eliberate, la fel si parcurile in care haladuiau tot felul de indivizi dubiosi.
Brusc au aparut, insa, reclamatiile si o avalansa de contestatii in instanta a amenzilor contraventionale emise de aparatorii ordinii. Excese cu siguranta exista, dar a descuraja si demoniza niste functionari care te amendeaza chiar daca te plimbi cu bicicleta prin zonele pietonale, dormi pe banci sau arunci gunoaie in parcuri ori faci comert ambulant fara autorizatie mi se pare incredibil.
Culmea este ca in multe situatii contravenientii au castig de cauza in instanta pe motiv ca amenzile sunt prea mari, iar veniturile acestora fie sunt prea mici, fie nu exista. In buna noastra traditie, ne plangem tot timpul ca e dezordine si murdarie pe strazi, dar cand cineva ii ia de urechi pe cei care incalca legile locale „opinia publica” sare in apararea celor pe care, la modul abstract, ii infiereaza cu manie proletara.