Deparazitarea institutiilor

Mai deunazi, domnul prim-ministru, reactionand la exigentele Uniunii Europene, isi exprima increderea ca justitia romana isi va face datoria si va starpi frauda si coruptia din institutiile statului roman. Daca domnul prim-ministru crede ca aceasta este reteta pentru a indigui si diminua fenomenul coruptiei, el se insala amarnic. Se insala si ii amageste pe cei cinstiti care l-au votat si pentru promisiunea ca va combate eficient coruptia si jaful din banul public. Intr-adevar, cazurile de frauda si de coruptie care ajung in atentia justitiei nu sunt decat accidente in dinamica unui fenomen social complex, de amploare. Radacinile fenomenului coruptiei sunt adanc infipte in institutii, in special cele care contribuie la colectarea, gestionarea si cheltuirea banului public sau la administrarea patrimoniului statului. Este indeobste cunoscut ca marile cazuri de frauda si coruptie sunt rezultatul unor decizii abuzive si al traficului de influenta din partea unor demnitari si inalti functionari din institutiile statului. Frauda si coruptia incoltesc si se dezvolta in permanenta incepand cu punctele vamale, unitatile fiscale, regiile autonome si continua tot asa pana in cancelariile ministeriale, acolo unde se iau decizii de atribuire a unor contracte de lucrari publice sau de acordare de scutiri fiscale. Cred ca ne mai amintim de marile cazuri de evaziune fiscala din timpul guvernarii pesediste, prin metoda recuperarilor frauduloase de TVA, sau cazurile de mita in care au fost implicati consilieri ai fostului secretar general al guvernului, Serban Mihailescu. A astepta cu bratele incrucisate ca justitia sa-i depisteze si sa-i condamne definitiv pe cei care, cuibariti prin cotloanele administratiei, dijmuiesc munca altora si traficheaza nestingheriti inseamna sa te faci complice la favorizarea infractorului. Obligatia nescrisa in sarcina primului ministru si a fiecarui ministru este sa ia masuri pentru a deparazita si a vaccina impotriva coruptiei institutiile pe care le conduc. Si au mijloacele pentru a o face. Intr-adevar, pe langa primul ministru si in fiecare minister exista un corp de control al ministrului, iar primul ministru are in plus si un ministru delegat cu sarcini in acest domeniu. In afara de faptele laudabile ale corpului de control de la ministerul condus de Eugen Nicolaescu, despre celelalte structuri de control administrativ intern nu s-a auzit mai nimic in ultimul an. Dupa cum nu se mai aude mai nimic despre urmarile la rapoartele de control ale Curtii de Conturi. Unii sefi de institutii justifica refuzul lor de a lua masuri administrative impotriva celor incriminati de rapoartele Controlului intern sau ale Curtii de Conturi prin aceea ca justitia nu i-a condamnat inca pe cei acuzati de prejudicierea patrimoniului public. Este invocat adesea de catre sefii de institutii si principiul prezumtiei de nevinovatie, desi acest principiu este aplicabil doar in procedura penala nu si in procedura administrativa.
Coruptia, spaga si frauda in administratie primesc la fiecare patru ani oxigen proaspat. Intr-adevar, dupa fiecare schimbare de presedinte, de guvern sau de ministru, noii demnitari procedeaza la impanarea institutiilor respective cu oameni din propriul partid. Asa s-a intamplat si in urma cu un an. Iar multi dintre noii functionari, consilieri si experti fie nu au expertiza necesara, fie sunt oameni ce au facut scoala coruptiei prin administratia locala ori prin sectorul privat. De la Presedintia tarii au fost nevoite sa demisioneze doua consiliere ai caror soti sunt oameni de afaceri dubiosi aflati in vizorul justitiei. De aceea este salutar ca Guvernul a luat initiativa legislativa de a scoate institutia prefectului de sub tutela partidelor politice. Daca acest exemplu va fi urmat si in privinta aparatului Presedintiei, al Guvernului si al ministerelor prin depolitizarea functiilor de secretari de stat si de consilieri de stat, atunci se va restrange si mai mult posibilitatea ca aceste posturi sa incapa pe mana clientelei politice. Care clientela urmareste doar sa recupereze „investitiile” facute in campaniile electorale, prin trafic de influenta, acte de coruptie si alte decizii abuzive pe seama bugetelor institutiilor respective.
Daca actualul Guvern doreste cu adevarat sa reformeze administratia publica pentru a raspunde exigentelor europene, atunci ar trebui sa adopte reglementari care sa faca din exercitarea demnitatilor si a functiilor publice nu o sursa de putere si de imbogatire, ci indeplinirea unei misiuni sociale, a unei indatoriri civice. Demnitarul si functionarul public trebuie sa fie pus in situatia de a alege: ori lucreaza pentru societate, ori pentru propriile interese, fie ele economice, fie profesionale. Cu alte cuvinte, institutiile publice trebuie aparate de tentatia unora de a le privatiza si de a le exploata in interes personal, de grup sau de partid.
Actuala putere politica este rezultatul unui program de lupta pentru Dreptate si Adevar. Daca asa stau lucrurile, atunci are datoria de a revizui toate normele si procedurile de lucru ale institutiilor publice, inclusiv in ceea ce priveste selectarea personalului, astfel incat functionarul public sa devina un veritabil slujitor incoruptibil pe altarul adevarului si al dreptatii. Adica sa poata lucra in asa fel incat actul administrativ sa devina un veritabil act de dreptate, care sa-i acorde cetateanului ceea ce i se cuvine, aplicand atat litera legii, cat si spiritul acesteia. In acest fel cetateanul nu va mai fi obligat sa apeleze la instantele judecatoresti pentru a obtine dreptatea pe care fie i-au refuzat-o, fie i-au incalcat-o autoritatile administratiei publice. Este evident ca institutiile publice care vor dispune de asemenea functionari nu vor mai putea fi parazitate de tot felul de escroci care traiesc din practicarea fraudei si a coruptiei.