Mai nou, Ion Iliescu se comporta de parca ar fi calatorit inapoi in timp – direct in perioada anilor ’80, cand se tot plangea despre dementul aflat in fruntea statului care il privase de gloria pozitiilor si privilegiilor detinute. Atunci Ceausescu devenise, in viziunea iliesciana, peste noapte inamicul socialismului veritabil. Acum, potrivit crezului "la vremuri noi, oameni noi", septuagenarul identifica pentru "popor" un nou inamic: Traian Basescu – principala amenintare la adresa tinerei democratii romanesti.
Iliescu se va fi opus, anul trecut, suspendarii actualului presedinte preponderent din considerente de circumspectie – un Basescu suspendat se putea lesne dovedi si mai periculos pentru sistemul catalogat drept democratic si construit cu greu de primul sef de stat postdecembrist in vederea mentinerii unei bune parti a parghiilor puterii in cateva maini. Sentimentul sau de Schadenfreude, aceasta mentalitate de "cu cat mai rau, cu atat mai bine", devine manifest ori de cate ori proclama ca in prezent nimeni nu se mai ridica la nivelul si valoarea echipei sale de politicieni din anii ’90. Unicul aspect pozitiv pe care il constata la "noua generatie" de politicieni pesedisti se rezuma la "potentialul intelectual" al acestora.
Din multiple puncte de vedere, sansele victoriei lui Adrian Nastase par mai bune la scrutinul din 2009 decat au fost cele din 2004. Ca atare, Ion Iliescu a schimbat foaia, indulcind considerabil tonul la adresa fostului premier. Este limpede ca presedintele onorific al PSD porneste de la prezumtia unui lapsus total al cetatenilor privind propriile sale demersuri de sabotare a sanselor lui Nastase la fotoliul de la Cotroceni. Va fi uitat, poate, si de propria-i nonsalanta initiala, etalata dupa victoria lui Basescu – atunci va fi presupus, desigur, ca succesorul sau se va dovedi similar de grijuliu si intelegator fata de interesele oligarhice.
Abilul Iliescu a inteles ca este cazul sa pastreze o aparenta distanta fata de PNL. In realitate, admira si sustine militantismul lui Tariceanu&Co. – precum a reiesit din declaratiile sale cele mai recente. Relatia sa cu actuala echipa guvernamentala este, de fapt, similara celei duse, in anii ’90, cu Vadim Tudor. Atunci, echilibratul Iliescu parea ca respinge atitudinea spiritelor infierbantate ale ultranationalistilor, dar in spatele acestor aparente cei doi lideri conlucrau cat se poate de bine pentru a impiedica orice virare a tarii spre o democratie autentica.
Iliescu mai stie ca in conditiile celor 77 de ani impliniti nu putea ramane vesnic in centrul scenei politice si de partid. Ceea ce poate face insa si in prezent este sa distruga visele si/sau realizarile altora. Drept care comploteaza nonstop, acesta fiind si motivul pentru care actualii "grei" ai partidului raman rezervati fata de el, in pofida tuturor declaratiilor despre locul sau (re)ocupat in cadrul panteonului PSD. Pentru a-si prezerva pozitia, Iliescu a incurajat constant starea conflictuala din partid, blocajele periodice aparute la nivelul conducerii permitandu-i, de fiecare data, sa preia si sa traga majoritatea sforilor opozitioniste. Este, indubitabil, pionierul acestei formule anarhice, pe care o implementase deja, cu mult succes, in angrenajul aparatului de stat. Constitutia nesabuita, Parlamentul bicameral ideal pentru anularea deciziilor unei Camere de catre cealalta, cele sapte servicii de informatii, pletora de institutii necesare investigarii actelor de coruptie – toate au la baza un scop unic: preintampinarea subrezirii puterii detinute si anularea oricarei sanse viabile de a opri devalizarea resurselor statului de catre acele forte carora le indicase, cu ani in urma, ca au sosit vremurile imbogatirii subite.
Coruptia, a proclamat Iliescu recent in paginile ziarului Adevarul, este universala si, ca atare, greu de eradicat, drept care se poate spera in scaderea ei doar in conditiile cresterii gradului de instarire a populatiei. Nu are nimic de comentat despre demersul unuia dintre aghiotantii sai cei mai loiali, senatorul Eugen Nicolicea, autorul celebrului amendament la Codul Penal dedicat reintroducerii pedepsei cu inchisoarea pentru raspandirea de stiri, date sau informatii false care ar putea prejudicia siguranta nationala. Potrivit acestui amendament, orice informatie referitoare la acte de coruptie asupra carora tribunalele intarzie sa se pronunte ar constitui un fapt penal. Parlamentul s-a dovedit, de altfel, asiduu preocupat de varii chestiuni privind coruptia – in afara sustinerii proiectului colegului Nicolicea, alesii au mai apreciat ca marea coruptie implica doar devalizari ce depasesc suma de 9 milioane de euro.
Astfel de actiuni constituie, de fapt, nu doar perpetuarea viziunii lui Ion Iliescu, ci adevarate monumente inchinate omului in mainile caruia incapea soarta tarii in momente cruciale pentru renasterea si viitorul ei pe termen lung.
Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie
