Actuala criza financiara va avea, inevitabil, si repercusiuni politice asupra statelor democratice – atat asupra celor care inca mai experimenteaza cu pluralismul, cat si a celor cu vechi traditii democratice. Dat fiind numarul mare de victime inregistrate nu doar in randurile celor saraci, ci si printre cei apartinand clasei de mijloc, o serie de turbulente politice par deocamdata ineluctabile. Democratia va trebui sa faca fata unor teste cat se poate de dure in conditiile in care destule tari se vedeau confruntate cu o serie de nemultumiri la adresa performantelor sistemului chiar si in vremuri mai bune, de relativ belsug. Oriunde privesti, partidele par a fi pierdut legatura cu realitatea si electoratul, liderii politici fiind deseori apreciati drept incompetenti si de o cronica lipsa de sinceritate.
In Marea Britanie, deziluzia la adresa politicului este in prezent mai mare decat in oricare alt stat cu vechi traditii democratice. Pana acum cateva saptamani s-ar fi zis ca premierul Gordon Brown ajunge sacrificat de propriul sau partid intru calmarea spiritelor electoratului extrem de nemultumit. Tehnocrat necarismatic, Brown a reusit sa alieneze pana acum practic toate segmentele sociale, salvarea sa recenta survenind aproape miraculos datorita crizei bancare care a lovit din plin Regatul Unit.
Mai nou, un numar crescand de cetateni considera ca premierul lor ciufut ar putea dispune totusi de expertiza necesara preintampinarii unui colaps economic – uitand, desigur, ca imprumuturile masive si absenta reglementarilor adecvate, declansatoare ale crizei, se datoreaza tocmai deciziilor lui Brown adoptate in perioada sa de ministru al Finantelor. Cand cetatenii vor realiza, intr-un final, ca Brown nu-i poate salva pe cei mai multi dintre ei de la saracire, situatia din Marea Britanie ar putea lesne deveni una extrem de tensionata.
In Romania, nu toate dintre tinerele institutii financiare ale tarii vor fi mancat, probabil, prudenta cu polonicul in ultima vreme. In plus, politica economica a guvernului a fost una improvizata, orientata in buna masura spre proteguirea unor interese cu totul speciale. Totusi, spre deosebire de Marea Britanie, Romania are sanse sa scape mai ieftin din aceasta furtuna.
Destui cetateni sunt capabili sa supravietuiasca si in conditiile in care statul devine inapt in a-i mai sustine – au demonstrat-o din plin cu trei decenii in urma, cand familii si comunitati intregi s-au adaptat situatiei, preluand si executand sarcini care, in vremuri normale, reveneau, de fapt, statului. Pe de alta parte, mediul rural romanesc – ajuns depopulat in multe regiuni – poate deveni, din fericire, un veritabil refugiu pentru un numar considerabil de cetateni satui de viata insuportabila de la oras. Nu in ultimul rand, nenumarate persoane tinere, pline de energie, au emigrat de-a lungul ultimilor ani – aspect catastrofic in vremuri normale, dar relativ benefic in cele de restriste, dat fiind ca diminueaza pericolul unor potentiale turbulente sociale.
Dintre toate democratiile, SUA au, probabil, cele mai mari sanse de a scapa din acest tsunami economic fara a fi afectate de tensiuni sociale si repercusiuni politice majore. Motivele sunt multiple: spre deosebire de locuitorii Europei Occidentale, americanii sunt obisnuiti cu dezastre si turnuri neasteptate de evenimente. An de an, se gasesc expusi capriciilor unei clime vitrege, dar dupa fiecare inundatie, uragan sau tornada oamenii se apuca, perseverenti, de reconstructie. O buna parte dintre dramele inregistrate – in special in clasa de mijloc – s-au datorat insa variabilitatii sistemului capitalist, constatata chiar si in vremuri mai bune, nemarcate de criza. Dar in pofida tuturor nenorocirilor, americanii raman atasati primatului liberei initiative, iar numarul micilor intreprinzatori creste constant, inclusiv datorita imigrantilor sositi de pretutindeni.
Ca atare, individualismul american continua sa fie infloritor, dar el ramane unul dominat de un acut simt al solidaritatii publice – a nu se uita ca pe aceste taramuri vaste si deseori salbatice oamenii au fost mereu nevoiti sa se ajute si sa coopereze pentru a putea supravietui. In prezent, SUA dispun, cu mare probabilitate, de cea mai densa retea de organizatii sociale din intreaga lume, acestea reusind deseori sa se transforme intr-un substitut cat se poate de eficient al statului – aspect probat, de exemplu, cu ocazia uraganului Katrina, cand demersurile civice si voluntare au fost pe cat de enorme, pe atat de vitale.
De altfel, in SUA religia a devenit o bariera in calea extremismului – punct de vedere straniu pentru destui europeni, data fiind obsesia mass-media cu multitudinea cultelor practicate pe teritoriul american. Majoritatea comunitatilor religioase se prezinta insa moderate si pline de responsabilitate, predicand o invatatura religioasa sociala si implicandu-se in numeroase activitati de binefacere – care au salvat, nu o data, cartiere intregi de la un colaps total. Este, poate, relevant ca un sondaj de opinie efectuat recent preciza ca peste jumatate din populatia SUA se roaga zilnic.
In zilele noastre, o mineriada sau o revolta haiduceasca pare mai curand posibila in Europa decat in aceasta tara imensa, atat de des perceputa drept tara a crimelor, armelor de foc si a exceselor. Surprinzator sau nu, societatea americana este una bine reglementata si plina de buna-credinta. Prin comparatie, Europa se prezinta neurotica si pe departe mai dependenta de stat – iar acesta pare a fi ajuns in multe cazuri la capatul puterilor sale.
